Cand crezi ca ai pierdut tot, ca nimic nu mai are rost, atunci descoperi cat de mult ai castigat in realitate. Cand zici ca nu mai vrei, ca nu mai poti, ramai surprins cata forta se ascunde in tine. Cand ai inima franta, in bucati mici mici mici, si iti promiti tie, in noptile albe, sa nu mai crezi in dragoste, inveti sa iubesti. Nou, mai mult, mai puternic. Sunt o jucarie stricata, i-am zis de la inceput. Am rani atat de adanci incat imi va trebui timp, rabdare si fericire sa le repar. Dar inceputul e bun. Minunat chiar. Ma simt puternica. Sunt puternica:D
N-am mai scris de mult. Mereu pe fuga, mereu cu cate ceva de facut. Am avut multe de facut. Mi-am schimbat viata. Aproape total. A fost mult de munca, dar m-am descurcat perfect. Sunt indragostita. Tare.
Traim intr-o societate care eticheteaza fantastic de usor. Prea usor. Privim in jurul nostru si interpretam gesturi, vorbe, fapte. Ne definim prin raportare la cel de langa noi, si pierdem esenta a ceea ce suntem de fapt. Ar fi atat de usor sa ne definim prin ce simtim, s-avem curaj sa traim pentru noi fara sa gandim cum traiesc ceilalti, sau citand un prieten "sa ne dam voie". Sa ne dam voie sa facem orice, oricand. Sa ne dam voie tot. Ar fi ideal sa renuntam la principii, la carjele care ne stopeaza din evolutie. Sa fim liberi pentru noi, sa intelegem ca noi gestionam fericirea, nu ea pe noi. Oamenii sunt surzi. N-aud fericirea. Pacat.
Sunt un ascultator bun. Si concluziile pe care le trag ulterior sunt sincere, obiective, prin urmare corecte. M-am trezit fiind o prietena buna. Spunand unei persoane ca nu e corect sa se supuna unor torturi emotionale cand poate sa lase totul in urma. Sa treaca peste. Si nu e corect pentru o femeie sa isi calce pe orgoliu pentru un barbat care nu apreciaza acest gest.Ce ii ziceam, si cum o sfatuiam, era perfect corect. Si incercand sa adorm, realizam ca stiu exact ce trebuie facut in aceste situatii, si spun tuturor, mai putin mie. Ca mi-as simplifica viata extraordinar doar trecand peste. Ii spuneam sa puna in balanta lucrurile frumoase cu cele rele. Si analizand ceea ce predomina sa traga concluzii. Asta fac si eu. Si realizez ca am pierdut prea mult timp, sperand. E impresionant de cate ori mi'am impus ceva si am facut contrariul. Si totusi, candva trebuie sa se termine. Sper sa fie azi.
Orice lucru este stricat in societate. Este devalorizat, simplificat, redus la putin. Dragostea este unul din aceste lucruri. "te iubesc" e un automatism, sau o datorie morala pusa pe spatele unor luni de relatie. Nu poti iubi oricand, nu poti alege ce sa iubesti. Asta'i puritatea sentimentului. Ca nu'ti apartine decizia. Nu poti sa te opui, nu poti sa te feresti. Cand te indragostesti nu e roz si dulce. E o oarecare tristete, pentru ca niciodata nu e suficient timp, mereu e inca ceva de zis. Cand te indragostesti ierti si ce n'ai vrea sa ierti. Nu poti spune Nu in fata ochilor in care te pierzi,nu poti refuza persoana in care crezi. Cand te indragostesti, si imparti o noapte cu persoana iubita, ti-e greu sa adormi. Si te ridici in coate si veghezi somnul persoanei de langa tine. Cand te indragostesti cunosti persoana respectiva pe de rost. Ii stii gesturi pe care probabil nici nu le constientizeaza. Prea putini oameni reusesc sa se indragosteasca sincer, si sa fie fericiti. Multi spun ca iubesc, majoritatea chiar cred asta. Singuratatea e o decizie, tristetea e o decizie..dragostea nu.
Femeile sunt ....naive. Intentionam sa spun proaste, dar exista si femei destepte(in general cele indiferente). O femeie inteligenta are nevoie de un barbat care sa o reprezinte. Si nu, contrastele nu se atrag. Am avut o discutie azi, geniala. Ador sa vorbesc cu persoane din zodia Pesti. Barbatii Pesti au o gandire geniala. Ce'am auzit astazi de la o persoana care tine mult la mine, cel mai bun prieten probabil, e ca merit sa fiu fericita. Si sa nu ma opresc pana nu obtin fericirea respectiva. Acum ,sa ma fac inteleasa, Fericirea NU INSEAMNA un barbat. Niciodata. Si ca sa fac lectia mai interesanta, recomand o carte " he's not that into you"( sau ok, pentru cei ce citesc putin, recomand filmul). "Don't be flattered that he misses you. He should miss you. You're deeply missable. However, he's still the same person who just broke up with you. Remember, the only reason he can miss you is because he's choosing, every day, not to be with you." "He is a man made up entirely of your excuses. And the minute you stop making excuses for him, he will completely disappear from your life" "Men, for the most part, like to pursue women. We (men) like not knowing if we can catch you. We feel rewarded when we do." "He doesn't need to be reminded that you're great." "Being lonely ... being alone ... for many people ... sucks. I get it, I get it, I get it. But still I have to say that yes, my belief is that being with somebody who makes you feel shitty or doesn't honor the person you are is worse." "Life is hard enough as it is without choosing someone difficult to share it with.'
Siiiii, end of story. O carte superba, un film interesant. Recomand.
Asteptarea e cea mai grea. Speranta e cea mai dureroasa. Dezamagirea...ei, dezamagirea aduce insomnie. Rabdarea? rabdarea e mana'n mana cu timpul. Vindeca tot.
E suficient sa lasi o singura data garda jos, e suficient sa crezi chiar si pentru o secunda, e suficient sa speri pentru un minut sau sa vrei ceva pentru toata viata. Orice faci gandind cu inima, aduce confuzie in mintea ta. Creierul si inima nu pot functiona in perfecta armonie, intrucat inima anuleaza toate semnalele rationale pe care le transmite creierul. Asa ajungi sa nu stii ce decizii sa iei. Asa ajungi sperand ca se va intampla ceva, independent de vointa ta, care sa puna lucrurile intr'o anumita ordine.
Orice lucru bun tine putin. Orice stare de liniste este la un moment dat zdruncinata. Orice om dezamageste la un moment dat. Orice gest sincer este apreciat prea tarziu. Orice lucru, daca nu e facut cand trebuie, devine inutil. Orice speranta moare la un moment dat. Prea putine lucruri sunt facute sa dureze.
Am prea multe de zis, dar pentru prima oara nu-mi gasesc cuvintele sa explic ce-i in mintea mea. Poate e mai bine asa. E o premiera, si asta inca ma uimeste. Lucrurile faine sunt simple. Simplul nu poate fi scris sub forma de poveste. Mi-e diferit. Atat, scurt.
Ps la postul anterior. Nu puteam defula acolo ca era prea iesit din context. Desi mi'e bine(un bine impus),sunt usor suparata. Sau un pic mai mult suparata. Pe mine asa. Ca o tin sus si tare ca's puternica, si exista persoane care ma fac sa devin copil. Cuminte, naiv, dulce. Si in primul rand vulnerabil. Nu ma supara ca's om si am puncte sensibile, ma supara ca uneori nu stiu sa ma impun in fata mea. Cred ca am avut prea mult timp liber zilele astea de mi'am permis sa ma gandesc si la lucruri personale. Rezolv eu si asta.
Uneori ma amuzam ca's un izvor de cunoastere. Glumeam desigur. Doar ca puse cap la cap, tare multe lucruri constat eu. Am sa fac o carte cu lectii de viata.
1. De la omul beat sa n'ai pretentii. Bautura dizolva sinapse, si intelectul functioneaza tot mai prost. 2. Oamenii de calitate apar mereu in momentele in care iti vine sa te dai cu capul de pereti, gandind ca se duce lumea dracului. 3. Ideea e mana'n mana cu cea de la 2. Cand gasesti oameni de calitate, realizezi ca in jurul tau ai multe buruieni(sau ca sa sune mai placut: erbacee necultivate). Puterea comparatiei isi spune cuvantul. 4. Vorba" cel mai inteligent cedeaza " nu e adevar general. Cand e vorba de o discutie pe baza de argumente, nu cel mai inteligent cedeaza ci cel mai prost. 5. Cand se intampla ceva important pentru tine, e bine sa lasi doua trei zile sa analizezi lucrul respectiv. In fiecare zi ai sa vezi cu alti ochi. 6. Cand scoti pe cineva din viata ta, e bine sa'l pastrezi afara. Da, uneori persoanele au prostul obicei de'a trece prin viata ta, asa, ca prin piata. Se mai uita putin, analizeaza schimbarile, apoi ies gandind ca daca'i ceva, vin in alta zi. 7. Pentru ca un om sa se schimbe are nevoie sa constientizeze ca exista o problema. Unii se considera perfecti, altii nu dau importanta. Prea putini se schimba. 8. Cand iei o decizie, pastreaza'ti verticalitatea. Vor exista regrete, intrebari cu "ce'ar fi fost daca". In momentul in care iti incalci decizia, si dai inca o sansa regretele sunt mai mari. Asta in cazul in care ai fost perfect obiectiv cand ai luat decizia initiala. 9. Traieste fiecare zi pastrand doar amintirile placute din zilele trecute. N'are rost sa ne otravim suflete cu lucruri ce oricum nu pot fi reparate. 10. Cand stii ca trebuie sa ai o anumita atitudine fata de unele persoane, a te lasa intimidat si a ceda, e doar o forma de vulnerabilitate.
Acum trebuie sa invat fiecare din cele 10 idei. Mi'e bine.
Desi sunt cam pe fuga, ca ziua-i scurta si am multe de facut, raspund rapid la un chestionar primit de la o prietena. Teoretic, concluziile vor ajuta la rezolvarea misterului ”Ce-si doresc femeile?”. Cum eu garantat voi avea pareri atipice, probabil nu voi fi adaugata la statistici:)))
Prin urmare, rapid asa:
A. Ce intelegi prin moment romantic? Lucruri dragute facute-n doi. Pot sa lenevesc in pat cu o cutie de bomboane, sa stau in masina si sa privesc orasul, sa mananc in mall si sa ma uit in ochii lui. Toata-s o romantica , nu? :)) si DAAA, nu tre' lumanari musai. Ca nu'i lege scrisa. B. Sportiv sau ”barbat de casa”? Sportiv. Fie ca merge doar sa joace fotbal cu baietii sau practica sport de performanta. Mi'e tot una. O femeie are nevoie de momente singura. Deci, pt barbati- fuguta la sporturi diverse ! C. Te plictiseste preludiul? Are si preludiul sensul lui pe lumea asta. Daca incepi o discutie la telefon sau prin mesaje, cu diverse aluzii, e jale. Daca e "mai rarut ca'i mai dragut" preludiul dispare aproape total. Prin urmare preludiul nu e mana'n mana cu plictiseala ci cu starea de spirit a hormonilor:)) D. Care e cel mai frumos barbat din lume? Garantat persoana cu care am sa ma marit candva. E. Preferi sa te ajute la bucatarie sau sa te lase in pace? Desi se spune ca cei mai buni bucatari sunt barbatii eu inca am retineri. Prin urmare sa stea frumusel in pat, ca bucataria e oricum prea mica pentru mine. ( Si nu, nu accept cereri in casatorie in urma acestei afirmatii!! :)) ) F. Cele mai enervante trei lucruri la un barbat. 1. Frustrarile. Am alergie la frustrari. 2. Neincrederea in sine. E o vorba "Fii barbat". Pai, fii atunci. 3. Nesiguranta. Ori vrei ceva, ori nu vrei. Nu dam in bobi sa aflam cum se muleaza alegerea ta pe viitor. Totul tine de raspunsuri simple: da sau nu. Restul e filosofie. G. Indraznet sau cumpatat? Indrazneata sunt eu. Tot timpul. Merge cumpatat, dar nu dus la extreme. H. Ce fel de imbracaminte sau accesorii detesti la un barbat? Urasc curelele sofisticate, tenesii cu carouri sau dungulite, si hainele prea largi pentru conformatia respectiva. I. Blond sau brunet? Desi de cand mi'am dezvoltat eu preferintele am avut o atractie pentru blonzi, am considerat mereu ca cea mai buna combinatie e brunet cu ochi albastri. Deci, da, brunet. J. Un barbat care te tine la distanta sau te respinge, devine mai atractiv? Hm. Aici trebuie filosofare pe posibilele motive pentru care esti tinuta la distanta. In cazul meu, nu prea'mi bat capul mult. Evit penibilul situatiei.
Siiii gata, m'am jucat . Acum sunteti si mai in ceata cu ce'si doresc femeile, nu? :)) Asteptam concluziile finale.
Cum am eu mereu multe de zis, si azi postasem doar cateva versuri mai vechi, adaugam. AM RACIT. Rau de tot. Nu-mi place sa fiu bolnava. Tre sa stau cumintica in patratica mea, nu pot sa ma deplasez mult ca doare, nu pot sa respir, nu pot sa rad si la mine-i musai sa rad. Deci nasol. Vreau sa treaca. Eu am piticii mei legat de oamenii bolnavi. Nu pot sta asa ca leguma, tre sa functionez. La capacitate redusa zilele astea. Si nu mananc supa si nici covrigi. Ca-s mana-n mana cu boala, si ma deprima. Si-asa ”bolnavioara” tot ma simt bine. Genial de draguta starea asta.
Am avut un moment de naturalete maxima inca din prima zi de primavara. Desi mi-am promis, de prea multe ori, sa fiu puternica si indiferenta. Mi-am pus ordine-n viata exact asa cum trebuie, fiecare lucru la locul lui. Ma simt aproape implinita, prin urmare. Primavara asta a-nceput cu o stare de bine. Cu o stare de calm. Nu mai aud gandurile celor din jurul meu. Nu-mi mai otravesc sufletul cu rautatile altora, privirile si parerile celorlalti ma ocolesc. Stiu ce sunt, cum sunt, ce vreau si ce merit. In primul rand vrea naturalete, vreau lucrurile sa vina firesc. Nu vreau nimic fortat, nimic impus. Primavara inseamna soare, si cald. Am sufletul cald, multe de oferit si totusi prea putin timp. Incerc sa le fac pe toate. Nu stiu daca am sa reusesc, stiu doar ca nu ma grabeste nimeni. Daca e sa fie, va fi.
Mi-era dor sa ma trezesc dimineata, asa, zambind. E bine cand toate functioneaza exact asa cum trebuie. Nimic prea mult, nimic prea putin. E echilibru pentru ca m-am decis sa nu mai fac alegeri proaste. E echilibru pentru ca merit. Pentru ca pot si pentru ca vreau. Nu incercati sa zdruncinati calmul, musc rau!
Mai am 4 zile de relaxare totala. Si profit din plin de ele. Stiu sigur ca de luni incepe haosul. Sunt total pregatita. En garde! PS : Mi-e bine acasa. E liniste si calm. Fix ce aveam nevoie. Am precizat ca am inceput sa rad mult, ca-n zilele bune? De luni promit sa nu mai fac alegeri proaste. Am zis!
Sunt total relaxata si mi'e bine. Si am o stare asa, de calm si pace. Si lenevesc mult cu Ralu. Avem filme si zeci de subiecte de discutie. Am inceput sa uit. Uiti o privire, un zambet, apoi uiti timbrul vocal. Uiti momentele in care te enervai, apoi uiti momentele in care iti era bine. Si din persoana respectiva ramane doar un nume. E ciudat sa uiti. Simt ca lipsesc piese ca sa'mi completez puzzle'ul. Scriu ca sa nu uit de tot. Macar peste un an nu pot sa ma declar nebuna, si'am sa stiu ca numele exista. Pe subiectul asta am sa filosofez cu alta ocazie. Acum mi'e bine asa. Stiu sigur ca am sa ma intorc la ritmul meu nebun de viata. Dar pana atunci, vreau doar ore de bine.
Prea mult Zen mi'a dat dureri de cap. De fapt, durere de cap. Durere groaznica de cap. Acum stau cuminte, nu rad prea mult ca doare, nu ma misc prea mult ca doare, stau asa, in varf de pat, cuminte cuminte. Si'ascult muzica. Si ma uit la filme. Si ma bucur de finalul meu de vacanta. Siii, sunt mandra de mine c'am pus ordine'n haos. O melodie asa , pe final :
Da stiu, suna ciudat,dar "În Zen, sunt folosiţi pentru a desemna iluminarea termeni ca: “REIDANJIKI” (a simţi răceala sau căldura prin propria experienţă) sau “FURYU-MONJI” (să te eliberezi de ataşamentul faţă de cuvintele sutrei)" . Suna fancy cuvantul asta, si cum eu ma simt foarte Zen, Feng shui si roz azi, imi trebuia un titlu asa, mai pentru starea mea. Am apelat la tehnici Kufu Zazen - meditatia Zen personala , si azi ma simt asa, speciala :)) Dupa mult timp, cred ca am reusit, intr'un final sa ma odihnesc si sa'mi fac un program normal. D'aia's roz, si feng shui si zen. Beau pentru asta!
1. Am invatat ca trebuie sa ai rabdare, oricat de greu ar fi. 2. Increderea in oameni trebuie oferita cu greu. Spre binele tau. 3. Niciodata nu cunosti un om. Astept sa primesc o carte 'Efectul Lucifer", carte ce explica fenomenul prin care orice om bun ,devine rau in anumite conditii de viata. Am propriile concluzii legate de acest subiect. 4. Timpul vindeca tot. Chiar tot. 5. Cand crezi ca nu mai poti, ai sa te uimesti pe tine insuti. Mereu poti mai mult. 6. Prietenii sunt putini. Foarte putini. O parte iti sunt amici, iar restul straini. 7. Cand scoti pe cineva din viata ta, ai grija sa'l lasi afara. Orice revenire a persoanei respective, chiar si pentru o simpla discutie ,poate crea haos in echilibrul tau. 8. Poti sa'ti impui sa ierti la fel cum poti sa'ti impui si sa uiti. Poti sa'ti impui, de asemenea, sa stergi complet amintiri din mintea ta. 9. Nu este suficient sa te consideri persoana puternica. Trebuie sa lucrezi mereu la acest aspect. Am invatat ca niciodata nu esti suficient de puternic. 10. Cand plangi comunici cel mai bine cu tine. Atunci poti sa'ti impui cele mai stricte reguli. E bine uneori sa plangi.
Daca ar fi sa iau in considerare cate suturi in fund mi-am luat in ultima vreme ar trebui sa constat ca am realizat, mai mult ca sigur, un intreg maraton. Ciudat e ca nu am completat nicio fisa de inscriere, prin urmare nu mi-am propus sa ating vreo performanta sportiva prin acesti "pasi inainte". Da bine, stiu, acesti "pasi inainte" nu se refera fix la ideea de inaintare in spatiu, ci de maturizare emotionala si plusuri in experienta de viata. Oare pot sa refuz atata experienta de viata? Referitor la o discutie pe care o aveam cu un prieten in urma cu ceva timp, trebuie sa fie bine sa fii prost. Comod, relaxant. Plus ca o alta constatare a mea se refera la indeplinirea viselor atunci cand esti prost. Esti prost, ai idealuri mici, usor de indeplinit. Hai sa fim prosti macar o zi, de dragul de-a proteja suflete cu un echilibru mult prea zdruncinat. Hai sa fiu proasta macar azi, sa inteleg mentalitati lipsite de fundament coerent si logic. Hai sa fiti prosti pentru a va putea scuza actiunile prin ideea ca atat va permite conditia. Stiu, nu vom fi prosti cu totii pentru ca e imposibil, nu voi fi proasta eu pentru ca am apelat la aceasta "evadare" prea multe zile, si da, n-o sa fiti prosti voi pentru ca sunteti prea orgoliosi. Sa fim inteligenti cu totii. Incep eu. De azi , nu te mai aud.
Am invatat multe in ultima vreme. Probabil am si un psiholog extraordinar de bun, care pana acum a fost mereu pe'aceeasi lungime de una cu mine. Mereu am stiut sa dau sfaturi constructive, insa cand e vorba de persoana mea, sunt un dezastru. Prin urmare, am invatat: 1. Nu pot sa repar frustrarile unui om. Nu poti repara ceva ce nu detii. 2. Sunt momente in care trebuie sa spui Stop. Nu te poti plafona la un nivel mediu. 3. Sunt lucruri care nu pot fi schimbate. Nu pot si punct. 4. Sunt oameni care nu pot fi schimbati. D'aia cu ochelari de cal. Care vad doar inainte. Cand o sa realizeze beneficiile flexibilitatii gatului, va fi prea tarziu. Sau nu vor realiza niciodata. 5. Sunt oameni slabi. D'aia care se complac ca's slabi, si se mint frumos. Nu incerca sa ii faci tu sa fie puternici. E in natura umana sa nu'ti poti depasi conditia. 6. Ca sa fie bine, trebuie sa lupti. Si da, sunt oameni care isi spun zilnic: o sa fie bine. Ei nu zau? Viata'i curva, vrei sa fie bine, lupta! 7. Uneori trebuie sa stii sa plangi. Vii dintr'un mediu tensionat, te'asezi frumos pe pat, plangi zdravan, si apoi te calmezi. Bineinteles, mai si injuri ca viata'i curva. 8. Niciodata sa nu spui niciodata. Pentru ca niciodata nu stii cum functioneaza limitele tale. Intr'o zi suporti mai mult, intr'o zi nu mai suporti deloc. 9. Exista lucruri frumoase, perfecte. Toti te vor convinge ca nu exista. Si tu, naiv, te complaci cu lucruri de calitatea a 2'a, pentru ca asa stii tu sigur, dintr'o vasta experienta de viata. 10. Viata trece pe langa tine. Da, chiar acum cand stai si te plangi cat de corect esti si cat de buna e viata ta, cand tii lectii despre optimism si cauti sa ti se spuna ca ai avut dreptate, cand de fapt ai gresit. Fix acum trece pe langa tine.
Nu ,nu trebuie sa te regasesti in ce zic eu. Asa suntem toti, nu doar barbatii sau femeile. Toti ne regasim cate'un pic in ceea ce scriu eu. Si da, sunt mai mult de 10 lectii de viata.
Am in ultima vreme multe discutii "ghicitoare". Eu sunt o persoana sincera si directa. Dar am invatat sa umblu cu "manusi" de dragul de'a evita niste concluzii sau argumente dureroase. De multa vreme, cam zilnic, imi iau doza de "trebuie sa lupti" prin diverse conversatii cu sora mea(Ralu). Se ridica astfel, o serie de intrebari: 1. Cum sa lupti? Cum poti, si totusi sa lupti corect, fara santaj sentimental sau alte tertipuri bazate pe empatie. Uneori lupti mult, si sincer. Atunci doare cel mai tare. Iti pui sufletul pe tava, si in loc sa'ti fie protejat cand e vulnerabil, se ia, se introduce la temperaturi ridicate, si cand e prajit binisor se ia cutit si furculita si se alimenteaza foamea de orgoliu. 2. Pentru ce sa lupti? Pentru lucrurile in care crezi. Si nu, nu sunt de parere ca poti sa lupti pentru ceva si in momentul in care obtii lucrul respectiv, sa vezi ca nu e ceea ce ti'ai dorit. Reduci astfel situatia la un nivel superficial, in care idealul tau era un simplu moft. Si daca esti genul sa lupti mult, cu consecinte drastice pentru integritatea ta emotionala, pentru un moft, atunci viata ta e o suma de inchipuiri de idealuri. Sunt lucruri pentru care lupti o data in viata. Si stii asta, pentru ca sufletul nu minte. Daca e ideal tine de suflet, daca e moft tine de orgoliu. Asa ca hai, analiza! 3. Cu cine te lupti? Hehe, am ajuns la punctul sensibil. Lupti cu lucrul in sine. Lupti cu persoana care detine lucrul respectiv. Presupunem ca lupti sa fii cu o persoana. Persoana respectiva da mereu semnale confuze, semnale imposibil de descifrat obiectiv. Atunci lupti cu persoana in sine. Lupti sa'ti demonstrezi punctul de vedere, si iti pui iar sufletul pe tava. Aici apar doua optiuni: persoana respectiva vede sinceritatea ta, o catalogheaza ca ideal si nu ca moft, si considera ca pentru simplul fapt ca ai facut din ea o lupta, poate sa'ti ofere ceea ce'ti doresti. Totul tine de'o teama interioara, in cazul asta, teama peste care se poate trece in momentul revelatiei ultime. A doua posibilitate e putin mai dureroasa. Nu toate povestile au happy'end. Ti se inmaneaza cu delicatete sufletul inapoi, in ideea ca nu e ceea ce necesita persoana respectiva. In cazul acesta, te gandesti ca Ideal cu forta nu se poate, te complaci, si intr'un final treci peste.
De fiecare data cand lupti, capeti rani. Cat timp iti pansezi iar si iar sufletul, doar pentru a'l pregati de o lupta noua, poate fi moft? Nu. E ideal.
Suntem puternice. Ne'am demonstrat si noua si vietii,ori de cate ori a fost cazul. Si'au fost prea multe situatii in care am crezut ca nu mai putem, si de fiecare data am gasit forta in noi sa continuam. Suntem surori. Ne'am demonstrat de curand ca in ciuda aspectului fizic semanam extraordinar de mult. Suntem facute din acelasi material, un material de luptator, de invingator. Noi nu stim sa spunem " nu pot". Tinem fruntea sus si ne'avem una pe alta. Desi avem inimile la fel de lovite, si orgoliile aproape inexistente, noi luptam pentru visele noastre. Am invatat impreuna, ca un vis e mai puternic decat o durere de suflet, sau cel putin ,pana acum ,mereu a invins visul din noi.
" Give it time we're not gonna change things overnight, But I know as long you're with me we're gonna be all right".
Sunt in transa. Probabil din cauza noptilor nedormite, si a energizantelor la doze de 400ml. Sunt pe pilot automat, nu ridicati pretentii. Singurul lucru constructiv din aceasta transa e ca nu mai simt nimic. N'am timp sa simt. Poate asa ma repar mai repede. Ma hranesc intre timp cu Igp(istoria gandirii politice). Isi pune ambitia cu mine. Clar castig. Pana luni, cand ma detasez de stresul asta insuportabil, nu ridicati pretentii.
Te lupti cu mori de vant o viata'ntreaga, Ravnind dupa un strop de fericire. Gasesti un ideal sa te'nteleaga, Iar idealul se preschimba'n amagire.
Si nu mai stii ce vrei, decat ca vrei sa lupti Si te arunci orbeste, nu stii cand sa spui stop. Viata'i un joc cu mori, si intre ele munti, Noi suntem luptatorii condusi de propriul scop.
Ai auzit candva ca viata'i un razboi, Si ti'ai propus sa lupti doar pentru fericire Dar pentru fericire, razboiul e in doi. Si ma intreb: cat poate sa mai doara o dezamagire?
Cand e vorba de iubire, sunt cel mai neexperimentat om care nu ar trebui niciodata sa-si dea cu parerea. Imi place la nebunie sa ascult oamenii cand vorbesc de iubire. Simt prin ei. Aveam azi examen la engleza si unul din subiecte era sa continuam o idee care incepea cu "If you forgot" am continuat " how to be strong" si inca vreo 2 pagini pe ideea asta. Chestia e ca ziua de ieri a constat doar in discutii pe baza a ceea ce inseamna de fapt sa fii puternic. Am realizat ca desi ma consider puternica, stiu sa plang. Stiu sa admit cand ceva ma doare , si stiu sa admit cand gresesc. Un alt lucru pe care l'am invatat , e ca uneori pur si simplu e prea tarziu sa te doara. Faptul ca am inceput sa plang, nu m'a facut deloc sa ma gandesc ca's o persoana slaba. Ba mai mult, m'a facut sa vad lucrurile mai clar, plus ca ma simteam normala ca macar simt ceva, ceva suficient de important incat sa plang. Si'am meditat eu mult cu Ralu despre treaba asta, si ea ma facea sa ma simt tot mai normala(precizez ca Ralu nu ma judeca niciodata, ba mai mult, ma impinge de la spate sa fac lucruri pe care un om normal, le'ar considera crazy. Ea nu.) Un om puternic stie sa planga, deci. Stie sa tina fruntea sus, chiar daca sufletul nu'i tocmai roz. Si'mi zicea o persoana azi, cand toata lumea a realizat ca e ceva cu mine: nu rad, nu vorbesc mult, nu povestesc( revelatie maxima), ceva de genul " o lacrima nu inseamna totdeauna durere cum nici zambetul nu inseamna mereu fericire. Poti sa plangi de fericire, si sa zambesti desi sufletul ti'e Emo" (am modificat eu oleaca, sa para mai destept :)) ). Faza cu emo e de'aseara, cand vorbeam de ce inseamna sa te indragostesti prost(= sa te indragostesti emo). Asa. Cum tot universul se chinuie sa'ti sublinieze chestiile pe care vrei sa le uiti, azi la Exegeza aveam o treaba zisa de Honore de Balzac : "Suferintele morale, pe langa care palesc durerile fizice, starnesc mai putina mila, fiindca nu se vad." Well, mare om Balzac asta , mi'a pus mintea'n colturi o perioada, cat meditam eu la intelesuri metaforice. Mila e ultimul lucru de care aveam nevoie. Calmul l'am regasit dimineata, cand gandurile emo disparusera in somn, si, cum aratam eu de parca eram batuta cu ciocanul de snitele, m'am gandit sa pun ceva chestii optimiste pana ma duc la examen. Ca trebuia sa'mi revin si metoda "Iulia da'ti palme" nu a functionat. Si poftim, melodie care descrie perfect ziua de azi :
"Cause when push comes to shove You taste what you're made of. You might bend, till you break, Cause it's all you can take. On your knees you look up, Decide you've had enough. You get mad ,you get strong, Wipe your hands, shake it off, Then you Stand."
Later edit: La 2 si ceva noaptea, cand Ralu se chinuia si ea sa doarma vreo 3 ore , i'am explicat eu cele 5 faze ale durerii. Si'am gasit apoi solutia : flacara violet:))) Tac'pac, memory erased:X D'aia's asa optimista, flacara violet a functionat asupra memoriei mele. Traiesc prin toamna lui 2009 acum.
Unul din dezavantajele de a vrea sa fii independenta, e ca tii toata lumea la distanta. Gresit. Am descoperit recent (eu am revelatii adesea, cand fac cate'o gafa) ca am niste prieteni tare faini. Asa, long distance stuff, dar faini rau.
Raluca( sau sor'mea) - dupa 20 de ani aproape in care am considerat ca e singura persoana in lumea asta care nu ma intelege niciodata, realizez eu, noaptea tarziu, ca nu'i asa. M'am destainuit eu ei, si surpriza a fost ca nu m'a criticat deloc, ba mai mult, mi'a dat sfaturi constructive. D'atunci vorbim ca doua obsedate de relationare, cand pe net ,cand la telefon, si ne ridicam una alteia moralul.
Alina ( sau Guru) - P'Alina o stiam eu cat de cat, ca'i mai crazy, de cand am vazut'o la Bucuresti. Precizez ca initial stiam ca vrea sa'i fure prietenul lu' sor'mea, si o sfatuiam sa'i fure scara de la pat( ca ea statea la etaj). Aveam mintea frageda, ca aveam 16 ani, deci e de inteles:)) Am descoperit'o mai tare acu vreo doua nopti, cand eram mega confuza, si am fost redirectionata spre ea. Surpriza, desi pornisem cu nervi si pareri de rau, m'a facut sa ma simt tare normala. Vorbim chiar orice, impartasim experiente de viata, deschidem jocuri.Tot ea are cuvinte precum "urs", "maxim", "tzi". Nu cereti explicatii, sunt chestii intime :))
Laura ( sau Iubi) - Cu Laura eram eu mai apropiata in momentele in care eram la Bucuresti, faceam chestii gen impartit patul la filme:)) ne intitulasem Iubi ,si ne gandeam s'o dam in "bi". P'atunci glumeam (CRED!!). Well, coincidenta a fost ca pe Laura am sunat'o din greseala la 10 dimineata, in aceeasi zi in care o sunam pe la 12 noapte disperata pe sor'mea. Laura face si ea parte din jocul in care a intrat initial cu Alina, si nu stiu daca ar trebui sa fiu mandra, dar au un punct in minus fata de mine( mult succes la inscris puncte gagici! :)) ).
Ele sunt la medicina. Toate 3. Sper sa se faca medici diferiti, sa am ce profita pe urma lor. Intre Iasi si Bucuresti nu'i drept distanta mare...doar cat sa dai log in pe mess.
Ps: Alina e buna rau. Ea deseneaza. Dupa diverse desene cu tenta porno pe care le'am salvat in arhiva personala, si'a dezvoltat creativitatea pe un adevarat tablou reprezentativ. (click pe poza pt zoom)
M'a inghitit un haos teribil. Viata mea a devenit visul din care ma trezesc abia noaptea, cand dorm. Am obosit sa cred in oameni. Am obosit sa cred in fericire. Vreau doar liniste. In tot acest haos, nu stiu de fapt ce vreau. Am tendinta in unele dimineti sa'mi programez frumos fiecare lucru din ziua respectiva , astfel incat, daca le pun o ordine , evit un alt haos. Ma amagesc singura, mai pe scurt. Singurul lucru pe care il stiu sigur ca il vreau, si toata fiinta mea il cere in disperare e putina liniste. Si totusi linistea nu ma face fericita. Dar cum ziceam, am obosit sa cred in fericire. Imi cunosc potentialul, si stiu cat de mult am de oferit. Si tin pentru mine totul, dintr'un singur motiv : am obosit sa cred in oameni. Eu nu mai stiu ce vreau. Asta'i clar!
Sunt. E cel mai simplu gand. Ideea cea mai pura. Cu fiecare gand ce urmeaza, devin mai complicata, mai dificil de nuantat in cuvinte, tot mai greu de descris obiectiv.
