Mai am 4 zile de relaxare totala. Si profit din plin de ele. Stiu sigur ca de luni incepe haosul. Sunt total pregatita. En garde!
PS : Mi-e bine acasa. E liniste si calm. Fix ce aveam nevoie. Am precizat ca am inceput sa rad mult, ca-n zilele bune? De luni promit sa nu mai fac alegeri proaste. Am zis!
Sunt total relaxata si mi'e bine. Si am o stare asa, de calm si pace. Si lenevesc mult cu Ralu. Avem filme si zeci de subiecte de discutie.
Am inceput sa uit. Uiti o privire, un zambet, apoi uiti timbrul vocal. Uiti momentele in care te enervai, apoi uiti momentele in care iti era bine. Si din persoana respectiva ramane doar un nume. E ciudat sa uiti. Simt ca lipsesc piese ca sa'mi completez puzzle'ul. Scriu ca sa nu uit de tot. Macar peste un an nu pot sa ma declar nebuna, si'am sa stiu ca numele exista. Pe subiectul asta am sa filosofez cu alta ocazie.
Acum mi'e bine asa. Stiu sigur ca am sa ma intorc la ritmul meu nebun de viata. Dar pana atunci, vreau doar ore de bine.
Prea mult Zen mi'a dat dureri de cap. De fapt, durere de cap. Durere groaznica de cap. Acum stau cuminte, nu rad prea mult ca doare, nu ma misc prea mult ca doare, stau asa, in varf de pat, cuminte cuminte.
Si'ascult muzica. Si ma uit la filme. Si ma bucur de finalul meu de vacanta. Siii, sunt mandra de mine c'am pus ordine'n haos.
O melodie asa , pe final :
Da stiu, suna ciudat,dar "În Zen, sunt folosiţi pentru a desemna iluminarea termeni ca: “REIDANJIKI” (a simţi răceala sau căldura prin propria experienţă) sau “FURYU-MONJI” (să te eliberezi de ataşamentul faţă de cuvintele sutrei)" . Suna fancy cuvantul asta, si cum eu ma simt foarte Zen, Feng shui si roz azi, imi trebuia un titlu asa, mai pentru starea mea. Am apelat la tehnici Kufu Zazen - meditatia Zen personala , si azi ma simt asa, speciala :))
Dupa mult timp, cred ca am reusit, intr'un final sa ma odihnesc si sa'mi fac un program normal. D'aia's roz, si feng shui si zen. Beau pentru asta! 
1. Am invatat ca trebuie sa ai rabdare, oricat de greu ar fi.
2. Increderea in oameni trebuie oferita cu greu. Spre binele tau.
3. Niciodata nu cunosti un om. Astept sa primesc o carte 'Efectul Lucifer", carte ce explica fenomenul prin care orice om bun ,devine rau in anumite conditii de viata. Am propriile concluzii legate de acest subiect.
4. Timpul vindeca tot. Chiar tot.
5. Cand crezi ca nu mai poti, ai sa te uimesti pe tine insuti. Mereu poti mai mult.
6. Prietenii sunt putini. Foarte putini. O parte iti sunt amici, iar restul straini.
7. Cand scoti pe cineva din viata ta, ai grija sa'l lasi afara. Orice revenire a persoanei respective, chiar si pentru o simpla discutie ,poate crea haos in echilibrul tau.
8. Poti sa'ti impui sa ierti la fel cum poti sa'ti impui si sa uiti. Poti sa'ti impui, de asemenea, sa stergi complet amintiri din mintea ta.
9. Nu este suficient sa te consideri persoana puternica. Trebuie sa lucrezi mereu la acest aspect. Am invatat ca niciodata nu esti suficient de puternic.
10. Cand plangi comunici cel mai bine cu tine. Atunci poti sa'ti impui cele mai stricte reguli. E bine uneori sa plangi.
Daca ar fi sa iau in considerare cate suturi in fund mi-am luat in ultima vreme ar trebui sa constat ca am realizat, mai mult ca sigur, un intreg maraton. Ciudat e ca nu am completat nicio fisa de inscriere, prin urmare nu mi-am propus sa ating vreo performanta sportiva prin acesti "pasi inainte".
Da bine, stiu, acesti "pasi inainte" nu se refera fix la ideea de inaintare in spatiu, ci de maturizare emotionala si plusuri in experienta de viata. Oare pot sa refuz atata experienta de viata? Referitor la o discutie pe care o aveam cu un prieten in urma cu ceva timp, trebuie sa fie bine sa fii prost. Comod, relaxant. Plus ca o alta constatare a mea se refera la indeplinirea viselor atunci cand esti prost. Esti prost, ai idealuri mici, usor de indeplinit.
Hai sa fim prosti macar o zi, de dragul de-a proteja suflete cu un echilibru mult prea zdruncinat. Hai sa fiu proasta macar azi, sa inteleg mentalitati lipsite de fundament coerent si logic. Hai sa fiti prosti pentru a va putea scuza actiunile prin ideea ca atat va permite conditia.
Stiu, nu vom fi prosti cu totii pentru ca e imposibil, nu voi fi proasta eu pentru ca am apelat la aceasta "evadare" prea multe zile, si da, n-o sa fiti prosti voi pentru ca sunteti prea orgoliosi.
Sa fim inteligenti cu totii. Incep eu. De azi , nu te mai aud.
Am invatat multe in ultima vreme. Probabil am si un psiholog extraordinar de bun, care pana acum a fost mereu pe'aceeasi lungime de una cu mine. Mereu am stiut sa dau sfaturi constructive, insa cand e vorba de persoana mea, sunt un dezastru.
Prin urmare, am invatat:
1. Nu pot sa repar frustrarile unui om. Nu poti repara ceva ce nu detii.
2. Sunt momente in care trebuie sa spui Stop. Nu te poti plafona la un nivel mediu.
3. Sunt lucruri care nu pot fi schimbate. Nu pot si punct.
4. Sunt oameni care nu pot fi schimbati. D'aia cu ochelari de cal. Care vad doar inainte. Cand o sa realizeze beneficiile flexibilitatii gatului, va fi prea tarziu. Sau nu vor realiza niciodata.
5. Sunt oameni slabi. D'aia care se complac ca's slabi, si se mint frumos. Nu incerca sa ii faci tu sa fie puternici. E in natura umana sa nu'ti poti depasi conditia.
6. Ca sa fie bine, trebuie sa lupti. Si da, sunt oameni care isi spun zilnic: o sa fie bine. Ei nu zau? Viata'i curva, vrei sa fie bine, lupta!
7. Uneori trebuie sa stii sa plangi. Vii dintr'un mediu tensionat, te'asezi frumos pe pat, plangi zdravan, si apoi te calmezi. Bineinteles, mai si injuri ca viata'i curva.
8. Niciodata sa nu spui niciodata. Pentru ca niciodata nu stii cum functioneaza limitele tale. Intr'o zi suporti mai mult, intr'o zi nu mai suporti deloc.
9. Exista lucruri frumoase, perfecte. Toti te vor convinge ca nu exista. Si tu, naiv, te complaci cu lucruri de calitatea a 2'a, pentru ca asa stii tu sigur, dintr'o vasta experienta de viata.
10. Viata trece pe langa tine. Da, chiar acum cand stai si te plangi cat de corect esti si cat de buna e viata ta, cand tii lectii despre optimism si cauti sa ti se spuna ca ai avut dreptate, cand de fapt ai gresit. Fix acum trece pe langa tine.
Nu ,nu trebuie sa te regasesti in ce zic eu. Asa suntem toti, nu doar barbatii sau femeile. Toti ne regasim cate'un pic in ceea ce scriu eu. Si da, sunt mai mult de 10 lectii de viata.
Am in ultima vreme multe discutii "ghicitoare". Eu sunt o persoana sincera si directa. Dar am invatat sa umblu cu "manusi" de dragul de'a evita niste concluzii sau argumente dureroase.
De multa vreme, cam zilnic, imi iau doza de "trebuie sa lupti" prin diverse conversatii cu sora mea(Ralu).
Se ridica astfel, o serie de intrebari:
1. Cum sa lupti?
Cum poti, si totusi sa lupti corect, fara santaj sentimental sau alte tertipuri bazate pe empatie. Uneori lupti mult, si sincer. Atunci doare cel mai tare. Iti pui sufletul pe tava, si in loc sa'ti fie protejat cand e vulnerabil, se ia, se introduce la temperaturi ridicate, si cand e prajit binisor se ia cutit si furculita si se alimenteaza foamea de orgoliu.
2. Pentru ce sa lupti?
Pentru lucrurile in care crezi. Si nu, nu sunt de parere ca poti sa lupti pentru ceva si in momentul in care obtii lucrul respectiv, sa vezi ca nu e ceea ce ti'ai dorit. Reduci astfel situatia la un nivel superficial, in care idealul tau era un simplu moft. Si daca esti genul sa lupti mult, cu consecinte drastice pentru integritatea ta emotionala, pentru un moft, atunci viata ta e o suma de inchipuiri de idealuri. Sunt lucruri pentru care lupti o data in viata. Si stii asta, pentru ca sufletul nu minte. Daca e ideal tine de suflet, daca e moft tine de orgoliu. Asa ca hai, analiza!
3. Cu cine te lupti?
Hehe, am ajuns la punctul sensibil. Lupti cu lucrul in sine. Lupti cu persoana care detine lucrul respectiv. Presupunem ca lupti sa fii cu o persoana. Persoana respectiva da mereu semnale confuze, semnale imposibil de descifrat obiectiv. Atunci lupti cu persoana in sine. Lupti sa'ti demonstrezi punctul de vedere, si iti pui iar sufletul pe tava. Aici apar doua optiuni: persoana respectiva vede sinceritatea ta, o catalogheaza ca ideal si nu ca moft, si considera ca pentru simplul fapt ca ai facut din ea o lupta, poate sa'ti ofere ceea ce'ti doresti. Totul tine de'o teama interioara, in cazul asta, teama peste care se poate trece in momentul revelatiei ultime. A doua posibilitate e putin mai dureroasa. Nu toate povestile au happy'end. Ti se inmaneaza cu delicatete sufletul inapoi, in ideea ca nu e ceea ce necesita persoana respectiva. In cazul acesta, te gandesti ca Ideal cu forta nu se poate, te complaci, si intr'un final treci peste.
De fiecare data cand lupti, capeti rani. Cat timp iti pansezi iar si iar sufletul, doar pentru a'l pregati de o lupta noua, poate fi moft? Nu. E ideal.
Tu pentru ce lupti?
Suntem puternice. Ne'am demonstrat si noua si vietii,ori de cate ori a fost cazul. Si'au fost prea multe situatii in care am crezut ca nu mai putem, si de fiecare data am gasit forta in noi sa continuam.
Suntem surori. Ne'am demonstrat de curand ca in ciuda aspectului fizic semanam extraordinar de mult. Suntem facute din acelasi material, un material de luptator, de invingator.
Noi nu stim sa spunem " nu pot". Tinem fruntea sus si ne'avem una pe alta. Desi avem inimile la fel de lovite, si orgoliile aproape inexistente, noi luptam pentru visele noastre. Am invatat impreuna, ca un vis e mai puternic decat o durere de suflet, sau cel putin ,pana acum ,mereu a invins visul din noi.
" Give it time we're not gonna change things overnight, But I know as long you're with me we're gonna be all right".
Sunt in transa. Probabil din cauza noptilor nedormite, si a energizantelor la doze de 400ml. Sunt pe pilot automat, nu ridicati pretentii.
Singurul lucru constructiv din aceasta transa e ca nu mai simt nimic. N'am timp sa simt. Poate asa ma repar mai repede.
Ma hranesc intre timp cu Igp(istoria gandirii politice). Isi pune ambitia cu mine. Clar castig. Pana luni, cand ma detasez de stresul asta insuportabil, nu ridicati pretentii.
In transa e liniste.
