mi-e sufletul nisip de vara veche
si-n fiecare zi-l cladesc cu ploi
dar noaptea il gaseste nepereche
si il usuca dorul pentru noi.
si zambetul mi-e tot mai greu pe buze
si ochii se inchid intr-o privire rece
cu fiecare zi adun mai multe scuze:
ca pot, ca trebuie, ca timpul trece.
cenusa zilelor de ieri
inunda gleznele uscate
cu mult prea multe primaveri
in care infloreau pacate.
potopul zilelor ce'mi cerni
mi-agita spaima din priviri
prin mult prea multe aspre ierni
in care au murit iubiri.
Am camasa de forta in gand si in suflet
si sarma ghimpata ma'nfasoara pe coaste
iar corzile-mi vocale rasuna ca un tunet
si'ngenunchez din nou iubirii noastre.
Am pulbere pe gene si fracturi in privire
si ma declar atee cand tu-mi esti dumnezeu.
dar cand mai treci prin mine asa,ca in nestire..
mai sterge si praful din sufletul meu.
imi urla verdele adesea in privire
ca ma impovarez cu lanturi de nisip
si nu-ti mai curg prin vene in nestire
si vocea-mi se revolta sa nu tip.
Nici coastele nu-mi mai miros a tine
si-mi treci prin ganduri transparent si fad
esti obsedat de ploi, si-arunci cu toamna-n mine
ma umpli de-aramiu si frunze care cad.
Am inima pe-avarii si mintea indignata
Sunt o luptatoare.
As vrea sa fac putin din toate. Sa cunosc cat mai mult, sa inteleg, sa simt, sa invat.
Pastrez mereu in minte ideea ca sunt recunoscatoare pentru viata pe care o am.
Mi-as fi dorit sa fi fost copil mai mult.
Nu imi plac deciziile grele.
Ma tem sa nu treaca anii pe langa mine prea repede.
Imi pare rau ca uneori n-am spus "imi pare rau".
Imi place sa cred ca oamenii sunt buni.
Nu sunt suficient de orgolioasa.
Dansez. Si totusi nu atat de des pe cat as vrea.
Cant cu fiecare ocazie.
Niciodata nu spun niciodata.
Rar stiu cand sa renunt.
Plang cand nu ma astept sa doara, cand nu ma pot pregati in prealabil sa fiu puternica.
Sunt confuza cand inima imi contrazice ratiunea.
Am nevoie de liniste, rabdare si intelepciune.
Ar fi trebuit sa ascult mai mult de cei din jur.
As putea sa nu mai analizez atat de mult lucruri nesimnificative. Mi-ar fi mai simplu.
1. Cand te complaci, progresul din viata ta dispare. Te complaci in conditia ta, inseamna ca iti e suficient ce ai, prin urmare nu primesti nimic nou. Nicio satisfactie.
2. Fericirea e o suma de impulsuri. Nu e beatitudine totala, nu e extaz nelimitat. E facuta din impulsuri care te fac sa o constientizezi, poate mai rare, poate mai dese.
3. Cand esti recunoscator pentru ceea ce ai, natura iti ofera mai mult.
4. Karma exista. Sau balanta naturii. Sau echilibrul universal. Oricum i s-ar spune, exista. Faci rau, primesti rau. Mai devreme sau mai tarziu.
5. Viata-i curva. Da, e. Nu-i roz, nu-i o poveste cu happy ending. Si trebuie sa te lupti zi de zi cu ea, pentru ea. Si e-al naibii de obositor. Si nu intotdeauna se merita oboseala. Dar trebuie.
6. A fi mandru de tine, a te aprecia nu inseamna narcisism. Sau daca e narcisism, e atat de bun si de util. Pentru a putea iubi pe altul trebuie sa te iubesti intai pe tine.
7. A-ti trai viata nu inseamna sa o tii intr-o distractie totala.
8. Daca pentru tine viata inseamna o distractie totala, nesfarsita..fii singur. Nu chinui pe nimeni in ritmul tau. Si daca gasesti o persoana care sa-ti impartaseasca perceptiile asupra rostului vietii, acea relatie n-are cum sa fie sanatoasa.
9. Nu e suficient sa iubesti. Iubirea nu compenseaza lipsuri, iarta dar nu vindeca, tolereaza dar nu uita.
10. Din nou, vorba "Fii barbat" e inutila. Cunosc prea multe femei puternice, si din ce in ce mai putini "barbati". Deci hai sa fim femei.
