ne cade orizontul pe frunte
si lumea ni se pare mai mica
Si vantul ne sufla in plete carunte
Caci timpul in ani ne ridica.
Si maine ce vine ne rupe de azi
Nu tine cont de nume, de varsta ,de rang
Ce te ridica ieri, azi te lasa sa cazi
caci viata-i un joc de bumerang.
traim imtr-o lume a etichetelor. Fiecare purtam pe spate cate una.
Ideea, poate chiar tragedia , e ca noi nu stim ce scrie pe ele,
intrucat nu putem sa le vedem. Sunt asemeni unor stampile pe spate..stim ca exista, suntem constienti de ele, dar avem nevoie de cineva sa ne explice rolul lor.
Asa ca rugam persoane apropiate, sa ne spuna ceea ce ochii nostri nu pot vedea.
Ideea e ca uneori etichetele se schimba. Prin faptele tale modifici realitatea din ochii celor din jurul tau. Iar eticheta, fiind parte din tine,ia o forma diferita, prezentand o trasatura noua. Sunt oameni integri ce ne vor spune, indiferent de cat de dureros e , adevarul. Atunci ne stim eticheta si stim ce vedeau ceilalti in noi. Sunt oameni ce se considera capabili a pune ei insusi etichete, incercand sa modifice viziunea celorlalti, si ,bineinteles, vor exista mereu oameni ce te vor privi in ochi, si iti vor spune neadevaruri. Iti vor spune cat de mult esti apreciat, cat de valoros esti ca persoana, desi probabil ei nu cred asta. Tu, sigur de ceea ce auzi, nu mai ceri o a doua parere, fiind convins ca eticheta ta asta arata. Ajungem intr-o lume cu doua tipuri de persoane. Cei ce stiu, si cei ce nu stiu. Din cand in cand mai vine un om cu o oglinda. Atunci se ingramadesc toti sa-si citeasca eticheta primita.
Aceasta se numeste " trezirea la realitate", suferi o dezamagire, gandesti la rece, evaluezi pierderile si castigurile si treci mai departe.
Dar va exista mereu categoria ce va crede ca nu a vazut bine, ca oglinda facea parte dintr-o conspiratie sau pur si simplu nu zice adevarul.
Tu iti cunosti etichetele? Oricum, le avem cu totii...important e cine ni le citeste.
1 2 3..
- Ce incerci sa faci?
- Imi numar prietenii.
- Cum?
- Ma gandesc la zilele frumoase, cand ma simteam fericita. Si ii numar pe cei ce mi-au adus zambete. Sunt multi!
- Acum gandeste-te la zilele in care ai plans, in care simteai ca lumea se prabuseste peste tine. Hai, numara.
- ..
Stau si eu uneori si ma chinui sa numar. Copil naiv, ma mint singura ca sunt inconjurata de prieteni. Inconjurata sunt, dar, de prieteni? Ii dam prima data la o parte pe cei care MEREU vor ceva, MEREU pot profita de ceva pe urma ta. Punem o zi in care nu sunt buna de nimic, comunic greu. Au disparut. Buuun, acum ii dam la o parte pe cei ce te considera prieten doar daca se simt singuri, sau doar daca, undeva nu apare cineva mai interesant. Prieteni "de imagine" sa zicem (dai bine la imaginea lor, intersecteaza oarecum categoria celor ce se folosesc de tine). Dam la o parte apoi prieteniile de ocazie, amicitii ieftine, trecatoare. Hai sa mai numaram acum. Cand realitatea e putin mai trista. Cati sunt cei ce te inteleg, ce te sustin, ce pot sa te faca fericit ,dar mai ales, pot sa te accepte plangand?
Tu cati prieteni ai? ( Nu-mi spune, stiu : MULTI! )
Marirea salariala de 50% legiferata de Parlament si avizata de presedintele tarii , a fost blocata de Guvern si amanata pentru luna aprilie a anului viitor. Daca pentru sarbatorile apropiate, respectiv Craciunul, e posibil sa se aduca o marire de 9%, visul salariatului este pus in baza...iepurasului.
Mergand pe principiul " noi vrem marire rau de tot" , invatamantul nostru trece printr'o perioada de criza. Ce e logic? GREVA. Ne suparam, ne luam jucariile si plecam. Si elevii?! Eee..elevii, ei se descurca. De fapt,chemam elevul la ore, il supraveghem, dar nu tinem cursuri. Oricum este autodidact. Dar profesorul vrea marire!
Analizand obiectiv , merita. Sa dam putin si profesorului, si medicului. Golim buzunarele tarisoarei si facem bugetarul nostru fericit. Greva domnule! Punem evolutia pe pauza, pana cand cineva, de undeva, da un Fast forward si evoluam cu totii.
