Un doi trei

Cum Mada insista sa fiu solidara cu ea si sa stau treaza pana termina de invatat, ma gandeam sa ma intorc putin la blogul meu neglijat, ca nah, a fost sarbatoare mare.
Cum in versuri nu prea pot eu explica ce ma roade pe mine in ultima vreme, batem campii la proza.
Eu uneori am tentinda de-a ma crede perfecta. Si nu in sensul ,vezi Doamne, ce faina-s eu, ci in ideea de a avea mari pretentii de la mine. Pentru ca eu tre' sa fac numai ce'i bun si sanatos. Dap, si m'am trezit recent luandu'mi orgoliul in perechi de palme, ca sa se invete el, naivul, ca nu se poate dom'le sa nu gresesc si eu, ca "a gresi e omeneste".
Dar nu pornim de la greseala. Ca'i mult pana acolo. Pornim de la dorinte. Cand iti doresti ceva tre' sa ai. Faci pe naiba'n 4 si daca nu se poate si nu se poate, te minti frumos ca oricum nu era bun asa. Nu poti sa stii din start daca ce'ti doresti tu e bun sau nu, pentru ca daca'ti trebuie , musai tre' sa fie bun. Si daca e orgoliu, si la mine e, nu conteaza cum e in final, bun-rau, tre' incercat. Vorbeam eu aici despre genunchii mei orgoliosi. Prin urmare la mine totul e orgolios. Deci, greseala sau nu , daca e dorinta , e curiozitate, e necesitate.
Bun, cam asta cu dorinta. Daca dorinta are rezultate triste si dezamagitoare, e greseala. Bine, aici orgoliul meu e mai incapatanat, si nici dupa multe palme practice, nu concepe sa greseasca. Asa, deci eu nu gresesc. Never ever.
Cu regretul e mai complicat.
Am revenit, am avut onoarea sa fiu rapita in pijamale , la 2 noaptea ,de nebuni:)) M'au returnat, sanatoasa, dupa o ora. Fain iasiul sa'l vezi in pijamale, foarte romantic:))) Mada , ca de obicei, imi sustinte lipsa de somn.
Continuand. dorinta , greseala si regretul se reunesc mereu intr'un cerc vicios. Am mers mereu pe ideea ca n'am sa regret nimic niciodata. Si nici n'am sa'ncep acum. Deciziile pe care le'am luat, m'au ajutat, mai mult sau mai putin, sa devin ceea ce sunt. Redus la factorul cel mai mic, ceea ce sunt, sunt datorita anumitor dorinte. Ceea ce e laudabil, este faptul ca daca imi doresc ceva, pot afirma cu tarie ca stiu ce vreau. Stiu si ce nu vreau. Nu vreau sa mai cred in oameni. Oamenii sunt prosti, prin simpla definitie. Factor definitoriu al prostiei lor, este faptul ca omul nu stie ce vrea. Prin urmare, unii consuma un sfert ,sau chiar jumatate din viata lor sa realizeze ce le lipseste. Si le ramane prea putin timp sa se bucure de ceea ce, intr'un caz fericit, au apucat sa gaseasca.
Aici eu ma simt din nou tare faina:)) eu stiu ce vreau si se reduce la doua chestii simple: iubire si cariera. Ei bine, am incercat sa transmit teoria mea si altor persoane, si n'a functionat. Ceea ce'mi doresc eu, se reduce la un ciclu scurt: Iubire- cariera, cariera - iubire. Probabil e o rutina, dar e o rutina placuta, e rutina mea ideala. Iar eu sunt atipica, deci nu tre' sa placa nimanui ce'mi place mie.Am zis!
Concluzionand, ca dupa rapirea in pijamale am realizat ca e mai fain sa te bucuri de anumite momente ,decat sa le dormi sau sa le pierzi in fata tastelor, orice om, definit prin dorinte, e supus greselii. Adevarata lectie de viata consta in faptul de'a nu regreta, niciodata, nimic.
Astea fiind scoase din mintea mea intortochiata si greu descifrabila, am sa dorm placut. Desi nu mi'am gasit inca, rutina ideala(si nici nu ma opresc sa o caut), am invatat sa visez mai putin ,si sa traiesc mai mult, pentru ca din nefericire, desi O.Paler m'ar contrazice, n'avem timp . (si in final prima parte din poezia mea preferata)


Octavian Paler - Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.

si mi-a imbatranit privirea
vazand atatea lucruri triste
gandu-mi refuza povestirea
ca viata nu e ca-n reviste.

buzele mi se-nchid adesea
sa nu spun lucruri care dor
trupul se-ascunde de povestea
ca toate trupurile mor.

mergeam incet, si prin zapada
tabloul parca ma'nghitea
m-ascund incet de lumea-ntreaga
si ma retrag in mintea mea.

sunt inca eu, dar nins pe frunte
sunt inca eu, si totusi diferit
iar zilele imi par putin carunte
ninsoarea m'a imbatranit.

cat poti sa dai pe un sarut cand buzele's prea reci sa mai sarute?
cat poti sa ceri pe'un "te iubesc" cand vorbele sunt mute?
cat sa mai rogi, CAT sa cersesti, CUM sa cersesti iubiri?
suntem saraci, saraci de noi, de timp..si vindem amintiri.

Distanta taie bratele ce altadata pacaleau orice distanta
Iar timpul cere'acum restanta cu restanta..
Si te intinzi sa ma cuprinzi, cuprinzi doar locul gol ce am lasat in pat.
Nu'l umple, daca ma iubesti cu'adevarat...

Daca as fi :
1. un animal : as fi un elefantel. Pentru ca un elefant nu uita niciodata:))
2. o zi a saptamanii : as fi vineri. E placut sa stai intins in pat, gandind ca weekendul abia incepe
3. o luna din an : as fi decembrie . (Zapada, colinde, manusi, si Mos Craciun)
4. o floare : as fi un ghiocel. Pentru ca sunt primele flori cu care ii inveselesc mamei mele primavara
5. o directie : as fi peste tot. Pentru ca sunt prea curioasa sa ma pot orienta intr`un singur sens

ideea e ca niciodata nu stiu ce vreau. Ar trebui sa am o lista de sute de "daca as fi" pentru a putea sa ma caracterizez. mi'e greu sa ma hotarasc. Urasc sa iau decizii. Partea cea mai faina in a fi copil e ca nu trebuie sa iei decizii prea multe. Pacat ca am ratat varsta respectiva. Si sunt matura, cel putin sustin asta, cu voce tare, cu fiecare ocazie. Si totusi, urasc sa iau decizii. Pot sa ma decid sa fiu mereu copil? Nu. Lumea ma inghite!

Ar trebui sa mergem toti desculti, sau cel putin in sosete. Asa nu s'ar mai trezi nimeni sa intre cu bocancii in sufletul cuiva. Unii oameni efectiv nu stiu cat de sensibil e un suflet, cat de greu se mentine curat, si cat de dificil e sa indepartezi urmele. Acei oameni sunt dotati cu bocanci, si profita din plin de capacitatea distructiva a acestora. Pana si conceptul de om ar trebui oferit dupa o selectie la sange, pentru ca unii oameni nu sunt oameni, efectiv.
Tin garda sus, si pres la intrarea in suflet. Lasati bocancii acolo, intrati in sosete. M'am saturat sa sterg fiecare urma de rautate.

intinde'ti mainile , rupe din soare
ca inima imi este tot mai rece.
da, sufletu'mi claustrofob sta sa se'nece
in lacrimile ce'au format ,curand, o mare.

deschide'ti ochii-n noapte ,somnul sa mi'l veghezi
ca visele imi sunt tot mai marunte
si zilele imi sunt tot mai carunte.
Nu , nu'ti dau totul..n'ai unde sa'l asezi.

Incerc de mult sa inteleg cum alege fiecare om felul in care iubeste. De ce doar in filme oamenii pot iubi peste puterile lor, iar in realitate nici nu inteleg puterea sacrificiului. Oamenii iubesc ciudat, majoritatea sunt egoisti, orgoliosi.
Si nu e bine! Nici orgoliul, nici egoismul nu imi incalzeste noaptea asternutul. Si nimic nu-mi incalzeste mai tare sufletul decat o dovada reala de dragoste.
Traim cu automatisme. Spunem "te iubesc" la fel ca "buna dimineata", spunem "s-a terminat" de parca o relatie ar fi un joc, si'l incheiem cand ne plictisim. De parca nici nu am mai tine minte cate lacrimi si bucurii am investit in relatia respectiva.
Femeile spun " toti barbatii sunt la fel". Si totusi fiecare barbat pe care il stiu imi repeta" eu nu sunt ca ceilalti". Si viceversa barbatii sustin acelasi lucru despre femei. Bineinteles , si ele-s unice, si nu fac parte din " toate". De ce zic eu ca regula e adevarata? pentru ca nimeni nu stie ce vrea. D-aia toti barbatii sunt la fel, si toate femeile seamana intre ele. Un barbat , la o anumita varsta, cauta femeia speciala, care sa fie diferita. Si cand o gaseste , nu lupta pentru ea, asteapta ca sacrificiul sa vina de partea ei, ca d'aia'i speciala. O femeie se uita la un film de dragoste, si vede personajul ideal, si plange ca-i frumoasa povestea de pe ecran, si cauta barbatul special. Nu exista. Si daca printr-o minune ar exista, barbatul romantic, intelegator, cu orgoliu limitat si lipsit de egoism, garantat in urmatoarele decenii va ajunge impaiat, sau in muzeu la categoria "lucruri rare".
Oamenii sunt ciudati. Niciodata nu stiu ce vor. Femeile bune sunt naive. Iar barbatii buni sunt rari. As concluziona ca de fapt, barbatii buni sunt un mit, dar as suna ca o feminista, si in majoritatea cazurilor, chiar sustin partea masculina, deoarece femeile sunt cam nebune, si crizate. Aici , sustin barbatii :))

Gary Jules-Mad World



sanatoriu gri imi pare lumea toata
orice-a venit si era bun, nebun s-a dus.
ca sa ma intelegi, fa lumea roata
si-ntoarce-o-apoi cu josu'n sus.

camasa de forta sa ne cuprinda pe-amandoi
pentru ca-s o nebuna, si nu iubesc normal
tu poti sa fii nebun, si sa iubim in doi
sau poti sa te intoci la ritmul tau banal.

prin 2008 scriam ceva asemanator:

Lichidare de cont


Deconteaza-mi te rog iubirea
De pe bonurile mici de buzunar.
Am sa imi cumpar ieftin fericirea
Si-apoi dispar.

Ma internez o luna la nebuni
Si-am sa le cant si lor iubiri pierdute
Imi colorez obrajii cu carbuni
Si aripile rupte.

Ma trag de buze si zambesc frumos
De parca viata mea nu-mi apartine
Deodata timpul e mai pretios
Cand sunt doar eu cu mine.

NEBUNIA CONTINUA..

Raceala noptii ne cuprinde asternutul
noi suntem doi straini ce se cunosc treptat
din glezna pana-n gat, ti-ai imbatat sarutul
si-apoi mi te-am pierdut pe-o margine de pat.

Raceala noptii imi cuprinde fiecare gand
de fapt suntem iubitii ce s-au instrainat
in timpul asta lung, noi ne-am iubit pe rand.
de mult n-am impartit aceeasi margine de pat.

Se spune ca ochii sunt fereastra sufletului. La o analiza superficiala, mi s'ar spune ca am ochii mari. Poate si sufletul meu e la fel...mare, dar sensibil. La o analiza mai amanuntita ai putea sa observi ca ochii mei au trei culori diferite, fiecare depinzand de o anumita stare: verzi cand sunt fericita, caprui cand sunt obosita, si gri cand plang. Te intrebi uneori de ce nu ma intelegi. De cate ori ai privit atent in ochii mei? Spui uneori ca nu ma recunosti. Nici ce vad ochii mei nu'mi e pe placul inimii uneori, si totusi nu te reneg. Asa esti tu, copil ,superficial. Si totusi niciodata n'ai avut rabdare sa ma cunosti, sau poate ochii mei n-au stat suficient deschisi pentru tine.

E ciudat cum ma enervez eu cu toti cretinii. Eu stau pe net, multicel. Ca sa stau pe net, am nevoie ca cei de la Mbit sa functioneze. RAR, functioneaza. Si sun. Explic eu acolo ca mie imi merge netul din an in paste, si ca nu e normal, doh, platim deci dorim servicii de calitate. Intrebarea marcanta din partea vocii de dincolo de receptor : " cam cat de des puteti aproxima ca va cade netul?". EU in general sunt calma. Si oamenii sunt prosti in general. Dar asta imi chinuia limitele. Si ii explic eu frumusel ca din moment ce sun la ei mai des decat imi sun prietenul, am putea sa legam o frumoasa prietenie, si data viitoare cand imi pica netul putem discuta problema la o cafea. Ca na', putine persoane vorbesc cu mine zilnic la telefon, cel putin o data pe zi. Si inchid, siii AM NEEET :)) Da' pe ei ii iubesc, pe bune! Probabil e importanta pt ei relatia cu clientii. Doua zile nu va sun, plec din oras. AM ZIS!
De ce vreau eu net? Mai citesc unele chestii, spre exemplu ASTA sau ASTA( oare ce rezultate obtineti ?:))) ). Noi sa fim veseli, si cei de la internet sa ne ofere servicii. amin!

Viata intotdeauna mi s'a parut un joc de leapsa, sau prinsa, sau cum s'ar zice in alte regiuni. Fugi, te impiedici, si mereu alergi dupa ceva. Ideea e ca de foarte putine ori stii cu adevarat dupa ce sa alergi. Si uneori te impiedici, si cazi, si'ti lovesti genunchii , si'ti umpli corpul de cicatrici. Dar nu regreti, pentru ca farmecul jocului e sa iti ramana mereu putere sa fii din nou leapsa, sa poti din nou sa alergi dupa altceva.
Cam asa'i si viata. Ciudat e ca asa e viata tuturor, si eu nu m'am considerat niciodata integrata in lumea asta "roz bombon", in care toti se multumesc a urmari un tipar stabilit de o putere mai presus de noi. Cu puterea asta mai presus de noi, e o alta poveste, care ma face din nou sa cred ca's putin mai ciudata..Putin :D Revenind la filosofarea asupra sensului vietii, observ ca fiecare lucru pe care il facem cand suntem adulti, l'am pornit cu mult inainte, in naivitatea si inocenta copilariei. Fiecare ideal e un participant la jocul de leapsa, fiecare masca pe care o purtam, e jocul ala de'mi ocupa o zi intreaga = de'a v'ati ascunselea, fiecare lovitura oferita altcuiva seamana cu jocul Ratele si vanatorii( joc care de altfel mi'a lasat doua semne considerabile:> ).
De multe ori imi spun ca sunt copil. si sunt, in ciuda "actelor mele de maturitate". Doar ca acum nu ma mai joc asa mult, nu ma mai ascund, ranesc mai putin, si poate cel mai important, nu mai particip la jocul de leapsa pentru ca am obosit sa'mi vindec genunchii dupa fiecare cazatura. In ciuda personalitatii mele distructive, n'am regretat nici cazaturile antecedente, doar ca mi'am invatat la timp lectia, si'am preferat sa imi protejez genunchii :)

Ne geme sufletul cersind sentimente
iar trupul doreste fiorul ideal.
Ne cautam pereche si-i vindem complimente
dar dragostea ramane un simplu act carnal.

Mi-e insetata mintea de sentiment platonic
iar buzele se-nchid sa nu soarba venin
din buze ce-au atins si pur dar si demonic.
Pentru o visatoare, iubirea e un chin.

ne trec atatea zile prin priviri
iar noi trecem prin ele ratacind
pastram din viata simple amintiri
si ne trezim batrani, tacuti, murind.

strangem atatea vise in gandire
si ne-ancoram de ele cu sufletul flamand
in loc s-aducem vietii un gram de stralucire
noi, tristi batrani, murim visand.

...sa visam mai putin, sa traim mai mult

rasufla usurat si-am sa respir respir prin tine
trezeste-te gandind ca somnul tau m-a odihnit

prefa-te mare-albastra, iar eu ma fac nisip.
sa-mi gadili marginile firii
ducandu-ti valuri reci in fierbinteala mea
pe-ntinsul meu sa se iubeasca mirii
iar in adancul tau sa se inece-o stea.
o stea cazuta din indepartatul paradis,
sa se lipeasca-n tine, puternic arzatoare
sa capeti forma si conturul unui vis
iar lumea asta rea, s-o tinem sub picioare.

1. am avut toate culorile in cap , printre care si albastru
2. am fost prima oara ,singura cu prietenii, la mare, la 14 ani
3. la 14 ani m-am imbatat prima oara ,si ultima sper :))
4. pana in clasa a 6-a am avut oracol
5. intr-a 8-a intram deja in belele pentru ca eram foarte incapatanata
6. am intrat imbracata in mare
7. am fugit odata de-acasa :)) a durat 4 ore :))
8. am ajuns intr-a 10-a la director pentru comportament "inadecvat" la ore
9. prima oara cand am urcat ceahlaul
10. prima oara cand am pescuit
11. primul sarut
12. persoana care m-a facut sa am fluturasi in stomac
13. prima carte citita
14. bataile cu sor'mea
15. primul 1 luat la romana ( au urmat apoi un 2 , un 4, si un 6 ) DAR AM TRECUUUUT CU BINE:X
16. cand mi-au stricat prietenii parchetul la o petrecere data acasa ( atunci mi-au spart si lustra , si am rupt si o usa de termopan) :))
17. cand era sa intru cu masina in lacul rosu :))
18. prietenii pe umarul carora am plans
19. insomniile dintr-a 11-a :))
20. pariurile pe care le-am pierdut
21. faptul ca am avut nota scazuta la purtare prin liceu ( am stricat renumele familiei :)) )
22. banchetul de-a 12-a
23. cand am plans de fericire
24. cea mai lunga noapte
25. prima oara cand am fost la un meci in galerie :))
26. ce inseamna OFFSIDE :))
27. glumele si certurile din liceu
28. colegii de banca din cei 12 ani de scoala( de la care am copiat mai mult sau mai putin)
29. prima oara cand " mi s-a cerut prietenia" :))
30. dormitul pe iarba

Live For Today – 3 Doors Down Music Code

s-au vindecat atatea rani in timp, e leac pentru orice. s-au vindecat si ochi ce-au plans pentru nimicuri. si genunchi ce se impiedicau mereu in obstacolele vietii. si coate in care ma ridicam mereu dupa ce cadeam.
Te miri cum esti capabil sa-ti fii tie doctor, sa te vindeci prin propriile puteri. te miri cum poti sa treci peste, dar sa nu uiti niciodata. "Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet. Ca să nu se bage nimeni în el cu cuţitul."

am uitat sa fiu eu de cand te-am intalnit pe tine. Sau poate pentru prima oara sunt eu, cu adevarat. Sau poate nu m-am cunoscut, pana acum, niciodata. Si totusi, uneori ma sperie ce pot fi eu. Dar azi, azi nu ma recunosc, astazi nu sunt eu, nu-mi apartin , nu fac parte din mine. Azi eu e altcineva, cineva pe care nu mai vreau sa-l intalnesc. Mi-e dor de mine.

si versuri in care ma pierd :

Octavian PALER : Digul

Marea loveşte digul pe care în seara aceea n-am avut curajul să mergem la capăt.
Piatra udă luneca şi, la un pas de noi, era ruptă.
Dacă eram neatenţi, ne puteam prăbuşi în apa ce fierbea dedesubt.
Dar am fost atenţi.
Ca totdeauna.
Atât de atenţi încât într-o zi vom renunţa să mai pătrundem pe dig.
Ne vom mulţumi să ne-aducem aminte de el, apoi ne vom aduce aminte mai rar şi îl vom uita în cele din urmă, vom uita că-ntr-o seara eram poate hotărâţi să mergem la capăt. Acum chiar dacă aş merge pe dig, nu mai pot s-o fac decât singur: Pot aluneca sau pot înainta curajos.
E totuna.
Şi-aş vrea să uit în ce zi mă aflu, în ce an şi unde, să ascult marea lovindu-se întruna de dig, să mă întreb cine sunt, ce vârstă am şi ce caut aici.
Şi de ce m-am oprit în faţa aceetui dig, ca şi cum l-aş cunoaşte?

orgolioasa, incapatanata si poate prea mandra sa recunosc motivele ce pot sa ma faca sa plang. Mereu pe ideea ca sunt "prea matura pentru", am uitat sa ma bucur de lucruri cu care probabil nu ma voi mai intalni prea curand. Discursul meu final, de-a 12-a, a fost un mod placut de a termina liceul . Si-am inceput cu "imi cer scuze, pentru faptul ca nu am fost capabila sa recunosc ca-mi va fi dor", si-am fost eu pentru 20 minute, cand am plans pentru lucruri simple, gen glume copilaresti, excursii cu colegii, telefonul fara fir, poante pe seama profilor, sau desene idioate ce le-am considerat puerile.
Daca-mi va fi dor? La nebunie! poate nu imi va fi dor de 26 de persoane cu care am trecut prin 4 ani , dar cu siguranta imi va fi dor de putinele persoane care mi s-au lipit de sufletul meu orgolios, dar sensibil totodata.
Imi vor lipsi mult copilariile Otiliei, " bodyguard-ul" meu de incredere:)), rochitele ei parca mereu prea scurte, lucrurile spuse de ea verde-n fata, sensibilitatea si naivitatea ei, pentru care mi-a devenit atat de draga. si totusi, cu ea am sa ma reintalnesc, sper in toamna. Alina, care m-a ajutat sa ma ridic cand vorbe si ironii ma ranisera prea tare, care m-a invatat ca e mai bine sa fii indiferent, si mai presus de toate sa tii mereu fruntea sus! ( nu te-am uitat!! sa nu te mire ) :)) Pe elena, cristina si mada le-am descoperit curand, si totusi am avut parte de cateva saptamani foarte vesele alaturi de ele, si pline de zambete, sa nu va schimbati!
Desi , inca dintr-a 9-a mi se parea incorect sa avem doar 6 baieti in clasa, ma bucur ca au fost putini, deoarece am apucat sa-i cunosc mai bine pe fiecare. Desi toti ar fi putut sa-mi trezeasca amintiri frumoase, doar 2 s-au remarcat in special.
Andrei, timidul clasei, cum era considerat intr-a 9-a, mi-a demonstrat ca e mai matur decat arata. Si , partenerul meu de bere, printisorul, "pestele" care incerca sa faca afaceri cu mine, dorind sa ma vanda pe 200 euro :)) , cel cu care-am analizat situatii in final de an , si cu care am tras concluzii, are un loc siguuuur in amintirile mele! ne vedem cand vei fi mare avocat, si-o sa ma scapi pe mine de belele :))
Desi cu o saptamana in urma as fi incheiat lista la putinele persoane de care-am sa-mi amintesc cu drag, ultima saptamana mi-a fost probabil cea mai draga. Dupa doi ani "de-a soarecele si pisica", dupa prea multe vorbe rele intre noi, si totusi bine plasate, am depanat amintiri cu un foarte drag coleg, Horia. Si ne-am amintit de iernile de-a 9-a , si drumurile lungi pana acasa, foarte friguroase de altfel, dar care erau o placere, pentru simplul fapt ca discutam fel de fel de teme "actuale" la vremea respectiva. Am ras de idilele lui din timpul liceului, si am revalorificat o perioada in care mi-a fost sprijin, in care mi-a fost singura persoana alaturi cand problemele parca erau prea multe, si lacrimile de neoprit. Desi consideram desenele lui , si cantecelele si poeziile lui ,de-a dreptul idioate, si desi ne-am tachinat cu fiecare ocazie, o sa-mi lipseasca zambetul lui drept replica la orice, si ironiile cu subinteles.
Pacat ca din cei 26 de colegi initiali, prea putini au stiut sa-si pastreze principiile, si corectitudinea. Poate de aia multi au ramas colegi, si prea putini prieteni. Multi s-au pierdut in cei 4 ani, si poate asa e cel mai bine, poate doar asa poti aprecia un prieten , comparandu-l cu un simplu coleg. Am invatat multe in acesti 4 ani, si , poate "drumurile noastre toate, se vor intalni vreodata". Ca sa citez o replica enervanta, si totusi foarte adevarata," daca e sa fie , va fi".


Some are like water, some are like the heat,some are a melody and some are the beat,sooner or later they all will be gone..Why don't they stay young?Its so hard to get old without a cause...I dont want to perish like a fading horse,Youth is like diamonds in the sun..and dimonds are forever

din toate amintirile mele , o aleg pe asta sa-mi tina sufletul tanar. Cand frigul ne ingheta narile dar nu si sufletele, cand imparteam aceleasi idealuri, si drumul ne ducea mereu in aceleasi locuri. Cand imparteam acelasi buzunar, si caldura unei maini incalzea cealalta mana. Cand viata era simpla. Cand nu trebuia sa luam decizii mari, pentru ca ne multumeam cu lucrurile mici. Cand nu aveam nevoie de subiecte de discutie, pentru ca visele noastre erau mereu subiect principal. Cand spuneam in acelasi timp acelasi lucru. Cand credeam in promisiuni, si le faceam cu fiecare ocazie. Cand privirile din jur nu ne afectau cu nimic, oricat de taioase ar fi fost. Cand ma simteam protejata, pentru ca aveam incredere in tine. Cand ma sprijineam de tine, pentru ca erai umarul pe care ma opream sa plang. Doua maini si-un buzunar ne caracterizeaza, pentru ca mereu am avut ceva de daruit unul altuia. Din amintirile ce raman, fie ca esenta lor sa nu se piarda, pentru ca lucrurile mari realizate au la baza actiuni mici, spontane.

cele mai ascutite sabii sunt lacrimile reci
ce stau piloni iubirii, intr-un mod oarecum ironic.
cel mai greu concurs e cel cand n-ai cu cine sa te-ntreci
cand sensul "cel mai bun" apare doar simbolic.

cea mai lunga noapte e cand simti patul prea mare pentru tine
cand in spate nu-i nimeni sa-ti sufle la ureche.
cea mai lunga zi e cand astepti iubirea, si ea nu vine
cel mai trist suflet e cel nepereche.

ma ploua pe gene, si parca prin vise.
si ma inund in ganduri prea grele pentru umerii mei de pitic.
imi fac uneori ,barcute din pagina de horoscop a ziarelor.
plutesc putin, si se scufunda. Horoscopul e o joaca de copii.
si totusi seamana cu sperantele mele.
rezista putin ,apoi fie dispar , fie se prabusesc in mine.
Ma gandesc sa ma conturez de la zero, sa ma nasc in baza doi, sa fiu simpla si pe intelesul tuturor.
nu mai sunt colorata de cand m-ai invatat ca viata-i un joc cu carbuni. Mi-am innegrit palmele incercand sa scot intunericul din ei, si nici vopseaua n-a avut efect.
am degetele negre, poate am scormonit prea mult in intuneric pentru un colt de soare. as vrea sa se vanda soare la kilogram. Sa am si eu lumina-n sufletul meu claustrofob.

sunt zile in care diminetile trec cu un sarut.
te tin in brate.
sunt zile in care serile par interminabile.
esti prea departe.
sunt zile in care simt ca nu ma recunosc.
meditez la noi.
sunt zile in care ma urasc.
ma faci sa plang.
sunt zile in care te indepartez.
"astazi nu esti al meu".
sunt zile in care te cert.
sunt zile in care te iert.
sunt zile in care-mi esti strain.
sunt zile-n care-mi esti cel mai bun prieten.
si totusi, n-a fost nici o zi in care sa nu te mai iubesc.

glasuri imbolnavite de-atata praf, si-atata timp
zeci de minti innebunite de sperante ce mint.
doi ochi ce masoara o viata efemera
e'o lume bolnava de oameni ce spera.
Speranta'i bolnava de oameni ce'o vor
Vointa e rara intre vise ce mor.
si moartea'i usoara, murim zi de zi
viata'i un joc cu sfori, un step gresit, un Do - re -mi.

saruturi pe gene ce-alina oboseli de frunti
si buze fredonand simfonia pasilor marunti.
ganduri grele, reci, ce sting infierbantate minti.
bunici carunti.

partru pereti nebuni si-un sanatoriu-al vietii
ce amintesc blestemul ce l-au ghicit profetii
si-un trup impovarat de-atatea ierni ..si-atatea veri
batran de azi, copil de ieri.

mi-e-atat de dor, dar Doamne, cat de dor
de clipe de copil - copilul visator...
Eu cand sa mai visez cand altii ma strivesc?
Si unde sa visez cand toti in jur urasc?

Mi-e dor sa uit, sa iert, mi-e dor de mine-ieri
sa-mi amintesc cum e sa crezi, sa speri
mi-e dor de mine marti dar ma strivesc de joi
si tot ce timpul mi-a furat, vreau inapoi.

"Those were the days, my friend
We thought they'd never end
We'd sing and dance forever and a day
We'd live the life we'd choose
We'd fight and never lose"
Those were the days, oh yes, those were the days

imi numar visele din doua-n doua. Poate asa-mi creez impresia unui intreg, doua vise, un cuplu de vise unite, uniune prin imbratisare, imbratisare din iubire, iubire de vis, de vise, de doua vise. in final imi transfer visele din baza 2 in baza 10, si le numar mai rar , visez mai putin ,traiesc mai mult.