Un doi trei

orgolioasa, incapatanata si poate prea mandra sa recunosc motivele ce pot sa ma faca sa plang. Mereu pe ideea ca sunt "prea matura pentru", am uitat sa ma bucur de lucruri cu care probabil nu ma voi mai intalni prea curand. Discursul meu final, de-a 12-a, a fost un mod placut de a termina liceul . Si-am inceput cu "imi cer scuze, pentru faptul ca nu am fost capabila sa recunosc ca-mi va fi dor", si-am fost eu pentru 20 minute, cand am plans pentru lucruri simple, gen glume copilaresti, excursii cu colegii, telefonul fara fir, poante pe seama profilor, sau desene idioate ce le-am considerat puerile.
Daca-mi va fi dor? La nebunie! poate nu imi va fi dor de 26 de persoane cu care am trecut prin 4 ani , dar cu siguranta imi va fi dor de putinele persoane care mi s-au lipit de sufletul meu orgolios, dar sensibil totodata.
Imi vor lipsi mult copilariile Otiliei, " bodyguard-ul" meu de incredere:)), rochitele ei parca mereu prea scurte, lucrurile spuse de ea verde-n fata, sensibilitatea si naivitatea ei, pentru care mi-a devenit atat de draga. si totusi, cu ea am sa ma reintalnesc, sper in toamna. Alina, care m-a ajutat sa ma ridic cand vorbe si ironii ma ranisera prea tare, care m-a invatat ca e mai bine sa fii indiferent, si mai presus de toate sa tii mereu fruntea sus! ( nu te-am uitat!! sa nu te mire ) :)) Pe elena, cristina si mada le-am descoperit curand, si totusi am avut parte de cateva saptamani foarte vesele alaturi de ele, si pline de zambete, sa nu va schimbati!
Desi , inca dintr-a 9-a mi se parea incorect sa avem doar 6 baieti in clasa, ma bucur ca au fost putini, deoarece am apucat sa-i cunosc mai bine pe fiecare. Desi toti ar fi putut sa-mi trezeasca amintiri frumoase, doar 2 s-au remarcat in special.
Andrei, timidul clasei, cum era considerat intr-a 9-a, mi-a demonstrat ca e mai matur decat arata. Si , partenerul meu de bere, printisorul, "pestele" care incerca sa faca afaceri cu mine, dorind sa ma vanda pe 200 euro :)) , cel cu care-am analizat situatii in final de an , si cu care am tras concluzii, are un loc siguuuur in amintirile mele! ne vedem cand vei fi mare avocat, si-o sa ma scapi pe mine de belele :))
Desi cu o saptamana in urma as fi incheiat lista la putinele persoane de care-am sa-mi amintesc cu drag, ultima saptamana mi-a fost probabil cea mai draga. Dupa doi ani "de-a soarecele si pisica", dupa prea multe vorbe rele intre noi, si totusi bine plasate, am depanat amintiri cu un foarte drag coleg, Horia. Si ne-am amintit de iernile de-a 9-a , si drumurile lungi pana acasa, foarte friguroase de altfel, dar care erau o placere, pentru simplul fapt ca discutam fel de fel de teme "actuale" la vremea respectiva. Am ras de idilele lui din timpul liceului, si am revalorificat o perioada in care mi-a fost sprijin, in care mi-a fost singura persoana alaturi cand problemele parca erau prea multe, si lacrimile de neoprit. Desi consideram desenele lui , si cantecelele si poeziile lui ,de-a dreptul idioate, si desi ne-am tachinat cu fiecare ocazie, o sa-mi lipseasca zambetul lui drept replica la orice, si ironiile cu subinteles.
Pacat ca din cei 26 de colegi initiali, prea putini au stiut sa-si pastreze principiile, si corectitudinea. Poate de aia multi au ramas colegi, si prea putini prieteni. Multi s-au pierdut in cei 4 ani, si poate asa e cel mai bine, poate doar asa poti aprecia un prieten , comparandu-l cu un simplu coleg. Am invatat multe in acesti 4 ani, si , poate "drumurile noastre toate, se vor intalni vreodata". Ca sa citez o replica enervanta, si totusi foarte adevarata," daca e sa fie , va fi".


Some are like water, some are like the heat,some are a melody and some are the beat,sooner or later they all will be gone..Why don't they stay young?Its so hard to get old without a cause...I dont want to perish like a fading horse,Youth is like diamonds in the sun..and dimonds are forever

• 
• 
• 
• 
•