fugind de mine..
am uitat sa fiu eu de cand te-am intalnit pe tine. Sau poate pentru prima oara sunt eu, cu adevarat. Sau poate nu m-am cunoscut, pana acum, niciodata. Si totusi, uneori ma sperie ce pot fi eu. Dar azi, azi nu ma recunosc, astazi nu sunt eu, nu-mi apartin , nu fac parte din mine. Azi eu e altcineva, cineva pe care nu mai vreau sa-l intalnesc. Mi-e dor de mine.
si versuri in care ma pierd :
Octavian PALER : Digul
Marea loveşte digul pe care în seara aceea n-am avut curajul să mergem la capăt.Piatra udă luneca şi, la un pas de noi, era ruptă.
Dacă eram neatenţi, ne puteam prăbuşi în apa ce fierbea dedesubt.
Dar am fost atenţi.
Ca totdeauna.
Atât de atenţi încât într-o zi vom renunţa să mai pătrundem pe dig.
Ne vom mulţumi să ne-aducem aminte de el, apoi ne vom aduce aminte mai rar şi îl vom uita în cele din urmă, vom uita că-ntr-o seara eram poate hotărâţi să mergem la capăt. Acum chiar dacă aş merge pe dig, nu mai pot s-o fac decât singur: Pot aluneca sau pot înainta curajos.
E totuna.
Şi-aş vrea să uit în ce zi mă aflu, în ce an şi unde, să ascult marea lovindu-se întruna de dig, să mă întreb cine sunt, ce vârstă am şi ce caut aici.
Şi de ce m-am oprit în faţa aceetui dig, ca şi cum l-aş cunoaşte?
1 comentarii:
buna! ma gandeam daca ai vrea sa facem schimb de linkuri :)
Catalin
Trimiteți un comentariu