Un doi trei

din toate amintirile mele , o aleg pe asta sa-mi tina sufletul tanar. Cand frigul ne ingheta narile dar nu si sufletele, cand imparteam aceleasi idealuri, si drumul ne ducea mereu in aceleasi locuri. Cand imparteam acelasi buzunar, si caldura unei maini incalzea cealalta mana. Cand viata era simpla. Cand nu trebuia sa luam decizii mari, pentru ca ne multumeam cu lucrurile mici. Cand nu aveam nevoie de subiecte de discutie, pentru ca visele noastre erau mereu subiect principal. Cand spuneam in acelasi timp acelasi lucru. Cand credeam in promisiuni, si le faceam cu fiecare ocazie. Cand privirile din jur nu ne afectau cu nimic, oricat de taioase ar fi fost. Cand ma simteam protejata, pentru ca aveam incredere in tine. Cand ma sprijineam de tine, pentru ca erai umarul pe care ma opream sa plang. Doua maini si-un buzunar ne caracterizeaza, pentru ca mereu am avut ceva de daruit unul altuia. Din amintirile ce raman, fie ca esenta lor sa nu se piarda, pentru ca lucrurile mari realizate au la baza actiuni mici, spontane.

• 
• 
• 
• 
•