dezintoxicare

imi urla verdele adesea in privire
ca ma impovarez cu lanturi de nisip
si nu-ti mai curg prin vene in nestire
si vocea-mi se revolta sa nu tip.



Nici coastele nu-mi mai miros a tine
si-mi treci prin ganduri transparent si fad
esti obsedat de ploi, si-arunci cu toamna-n mine
ma umpli de-aramiu si frunze care cad.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
Read Comments

2 comentarii:

ANDY spunea...

Frumoase poezii. Tare frumoase.

Giulia spunea...

multumesc. Eu le apreciez ca fiind profunde, ca-s bucatele din sentimentele mele. o zi frumoasa, tare frumoasa !