Ore de bine.

Sunt total relaxata si mi'e bine. Si am o stare asa, de calm si pace. Si lenevesc mult cu Ralu. Avem filme si zeci de subiecte de discutie.
Am inceput sa uit. Uiti o privire, un zambet, apoi uiti timbrul vocal. Uiti momentele in care te enervai, apoi uiti momentele in care iti era bine. Si din persoana respectiva ramane doar un nume. E ciudat sa uiti. Simt ca lipsesc piese ca sa'mi completez puzzle'ul. Scriu ca sa nu uit de tot. Macar peste un an nu pot sa ma declar nebuna, si'am sa stiu ca numele exista. Pe subiectul asta am sa filosofez cu alta ocazie.
Acum mi'e bine asa. Stiu sigur ca am sa ma intorc la ritmul meu nebun de viata. Dar pana atunci, vreau doar ore de bine.


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
Read Comments

1 comentarii:

Unknown spunea...

uneori e bine ca avem capacitatea asta sa uitam si sa o luam de la inceput...vad ca amandoua vrem sa distrugem puzzle-ul ala si sa pastram doar anumite fragmente din el:) spor in tot ce faci