efemeritate
ne trec atatea zile prin priviri
iar noi trecem prin ele ratacind
pastram din viata simple amintiri
si ne trezim batrani, tacuti, murind.
strangem atatea vise in gandire
si ne-ancoram de ele cu sufletul flamand
in loc s-aducem vietii un gram de stralucire
noi, tristi batrani, murim visand.
...sa visam mai putin, sa traim mai mult
3 comentarii:
recunosc... imi place sa visez... si sa traiesc visand... viatza fara vis mi se pare stearpa...
versurile tale insa m-au atras... ca forma si ca ideie... felicitari... le merritzi cu prisosintza...
dar te rog... cu tot respectul pentru poemul tau... care dealtfel este superb... da-mi voie sa visez si azi.. si maine... si mereu... imi place sa visez... si visul ma conduce spre mai bine... si chiar daca mai curand sau mai tarziu voi muri... nu voi regreata ca am visat...
ovi
De cand scrii tu poezii ? :P
am dat intamplator peste blogul tau :) mi-a placut poezia. dar totusi cred ca toti ar trebui sa visam, ca sa ne dam seama ca de fapt traim :D de multe ori visele prind viata, e ca si cu dorintele. "ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se indeplineasca"...iti recomand un film bun "The secret". e despre cum visele si gandurile noastre pot prinde viata :)
Trimiteți un comentariu