croitorie


azi am mai pus un petec pe inima mea. L-am cusut frumos, cu ata subtire, rosie. Mi-am zgariat, din neatentie, inima cu un colt de lacrima. Si nimeni nu vede ca nu mai e noua, nimeni nu da atat de multa atentie. Sau poate am devenit prea buna in a-mi ascunde ranile.
m-am nascut neatenta . Altii isi protejeaza inimile. Pe-a mea o daruiesc tuturor, unii o scapa din maini, altii o calca in picioare....sunt ca un copil ce se raneste mereu si mereu in acelasi genunchi. Ma doare putin, apoi ma ridic si rad. Dar cicatricea ramane, iar eu....eu sunt cel mai bun croitor cand e vorba de peticit inimi.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
Read Comments

1 comentarii:

Anonim spunea...

Frumos! E trist.. dar e frumos scris!

Multumesc!