Un doi trei

M'a inghitit un haos teribil. Viata mea a devenit visul din care ma trezesc abia noaptea, cand dorm. Am obosit sa cred in oameni. Am obosit sa cred in fericire. Vreau doar liniste.
In tot acest haos, nu stiu de fapt ce vreau. Am tendinta in unele dimineti sa'mi programez frumos fiecare lucru din ziua respectiva , astfel incat, daca le pun o ordine , evit un alt haos. Ma amagesc singura, mai pe scurt.
Singurul lucru pe care il stiu sigur ca il vreau, si toata fiinta mea il cere in disperare e putina liniste. Si totusi linistea nu ma face fericita. Dar cum ziceam, am obosit sa cred in fericire.
Imi cunosc potentialul, si stiu cat de mult am de oferit. Si tin pentru mine totul, dintr'un singur motiv : am obosit sa cred in oameni.
Eu nu mai stiu ce vreau. Asta'i clar!

• 
• 
• 
• 
•