Un doi trei

Cand e vorba de iubire, sunt cel mai neexperimentat om care nu ar trebui niciodata sa-si dea cu parerea. Imi place la nebunie sa ascult oamenii cand vorbesc de iubire. Simt prin ei.
Aveam azi examen la engleza si unul din subiecte era sa continuam o idee care incepea cu "If you forgot" am continuat " how to be strong" si inca vreo 2 pagini pe ideea asta. Chestia e ca ziua de ieri a constat doar in discutii pe baza a ceea ce inseamna de fapt sa fii puternic. Am realizat ca desi ma consider puternica, stiu sa plang. Stiu sa admit cand ceva ma doare , si stiu sa admit cand gresesc. Un alt lucru pe care l'am invatat , e ca uneori pur si simplu e prea tarziu sa te doara.
Faptul ca am inceput sa plang, nu m'a facut deloc sa ma gandesc ca's o persoana slaba. Ba mai mult, m'a facut sa vad lucrurile mai clar, plus ca ma simteam normala ca macar simt ceva, ceva suficient de important incat sa plang. Si'am meditat eu mult cu Ralu despre treaba asta, si ea ma facea sa ma simt tot mai normala(precizez ca Ralu nu ma judeca niciodata, ba mai mult, ma impinge de la spate sa fac lucruri pe care un om normal, le'ar considera crazy. Ea nu.)
Un om puternic stie sa planga, deci. Stie sa tina fruntea sus, chiar daca sufletul nu'i tocmai roz. Si'mi zicea o persoana azi, cand toata lumea a realizat ca e ceva cu mine: nu rad, nu vorbesc mult, nu povestesc( revelatie maxima), ceva de genul " o lacrima nu inseamna totdeauna durere cum nici zambetul nu inseamna mereu fericire. Poti sa plangi de fericire, si sa zambesti desi sufletul ti'e Emo" (am modificat eu oleaca, sa para mai destept :)) ). Faza cu emo e de'aseara, cand vorbeam de ce inseamna sa te indragostesti prost(= sa te indragostesti emo).
Asa. Cum tot universul se chinuie sa'ti sublinieze chestiile pe care vrei sa le uiti, azi la Exegeza aveam o treaba zisa de Honore de Balzac : "Suferintele morale, pe langa care palesc durerile fizice, starnesc mai putina mila, fiindca nu se vad." Well, mare om Balzac asta , mi'a pus mintea'n colturi o perioada, cat meditam eu la intelesuri metaforice. Mila e ultimul lucru de care aveam nevoie.
Calmul l'am regasit dimineata, cand gandurile emo disparusera in somn, si, cum aratam eu de parca eram batuta cu ciocanul de snitele, m'am gandit sa pun ceva chestii optimiste pana ma duc la examen. Ca trebuia sa'mi revin si metoda "Iulia da'ti palme" nu a functionat. Si poftim, melodie care descrie perfect ziua de azi :


"Cause when push comes to shove
You taste what you're made of.
You might bend, till you break,
Cause it's all you can take.
On your knees you look up,
Decide you've had enough.
You get mad ,you get strong,
Wipe your hands, shake it off,
Then you Stand."

Later edit: La 2 si ceva noaptea, cand Ralu se chinuia si ea sa doarma vreo 3 ore , i'am explicat eu cele 5 faze ale durerii. Si'am gasit apoi solutia : flacara violet:))) Tac'pac, memory erased:X D'aia's asa optimista, flacara violet a functionat asupra memoriei mele. Traiesc prin toamna lui 2009 acum.

• 
• 
• 
• 
•