mi-e sufletul nisip de vara veche
si-n fiecare zi-l cladesc cu ploi
dar noaptea il gaseste nepereche
si il usuca dorul pentru noi.
si zambetul mi-e tot mai greu pe buze
si ochii se inchid intr-o privire rece
cu fiecare zi adun mai multe scuze:
ca pot, ca trebuie, ca timpul trece.
cenusa zilelor de ieri
inunda gleznele uscate
cu mult prea multe primaveri
in care infloreau pacate.
potopul zilelor ce'mi cerni
mi-agita spaima din priviri
prin mult prea multe aspre ierni
in care au murit iubiri.
imi urla verdele adesea in privire
ca ma impovarez cu lanturi de nisip
si nu-ti mai curg prin vene in nestire
si vocea-mi se revolta sa nu tip.
Nici coastele nu-mi mai miros a tine
si-mi treci prin ganduri transparent si fad
esti obsedat de ploi, si-arunci cu toamna-n mine
ma umpli de-aramiu si frunze care cad.
Am inima pe-avarii si mintea indignata
E noaptea ochilor ce plang
doi ochi ce se inchid in noapte
e ploaia noptilor din ochi
si teama de singuratate.
E-un compromis al ochilor cu ploaia
Sa se descarce printr-un ultim nor
Si'n defularea lor sa stinga valvataia
Ce ne-ncalzea in noptile de-amor.
E noapte iar si maine va fi noapte
Si uite, ochii iarasi se inchid.
Imi ploua a singuratate in sufletu-mi placid.
Suntem atat de tristi si trecatori
Ne ancoram, ne limitam, traim tanjind,
Ne priponim ca niste sperietori,
Mutind, surzind, imbatranind.
Suntem atat de simpli si marunti
Ne amagim, ne comparam, traim privind.
Cu fiecare zi suntem tot mai carunti
Visand, sperand, murind.
Mi-am plans din suflet azi dezamagirea
ce a crescut de-a lungul unui cuget.
Realizez ca mi-a imbatranit privirea
de prea mult urlet.
-------------------------------------
Da, intreg trupu-mi urla dupa bine
Vreau oameni simpli si corecti.
Speranta a-nceput sa moara-n mine
Vreau oameni drepti.
E un razboi al lumii cu noi toti,
Motorul universului este lipsit de suflet.
Si ma opun total sa devenim roboti,
In mine port un urlet.
si mi-a imbatranit privirea
vazand atatea lucruri triste
gandu-mi refuza povestirea
ca viata nu e ca-n reviste.
buzele mi se-nchid adesea
sa nu spun lucruri care dor
trupul se-ascunde de povestea
ca toate trupurile mor.
mergeam incet, si prin zapada
tabloul parca ma'nghitea
m-ascund incet de lumea-ntreaga
si ma retrag in mintea mea.
sunt inca eu, dar nins pe frunte
sunt inca eu, si totusi diferit
iar zilele imi par putin carunte
ninsoarea m'a imbatranit.
cat poti sa dai pe un sarut cand buzele's prea reci sa mai sarute?
cat poti sa ceri pe'un "te iubesc" cand vorbele sunt mute?
cat sa mai rogi, CAT sa cersesti, CUM sa cersesti iubiri?
suntem saraci, saraci de noi, de timp..si vindem amintiri.
Distanta taie bratele ce altadata pacaleau orice distanta
Iar timpul cere'acum restanta cu restanta..
Si te intinzi sa ma cuprinzi, cuprinzi doar locul gol ce am lasat in pat.
Nu'l umple, daca ma iubesti cu'adevarat...
intinde'ti mainile , rupe din soare
ca inima imi este tot mai rece.
da, sufletu'mi claustrofob sta sa se'nece
in lacrimile ce'au format ,curand, o mare.
deschide'ti ochii-n noapte ,somnul sa mi'l veghezi
ca visele imi sunt tot mai marunte
si zilele imi sunt tot mai carunte.
Nu , nu'ti dau totul..n'ai unde sa'l asezi.
Gary Jules-Mad World
sanatoriu gri imi pare lumea toata
orice-a venit si era bun, nebun s-a dus.
ca sa ma intelegi, fa lumea roata
si-ntoarce-o-apoi cu josu'n sus.
camasa de forta sa ne cuprinda pe-amandoi
pentru ca-s o nebuna, si nu iubesc normal
tu poti sa fii nebun, si sa iubim in doi
sau poti sa te intoci la ritmul tau banal.
prin 2008 scriam ceva asemanator:
Lichidare de cont
Deconteaza-mi te rog iubirea
De pe bonurile mici de buzunar.
Am sa imi cumpar ieftin fericirea
Si-apoi dispar.
Ma internez o luna la nebuni
Si-am sa le cant si lor iubiri pierdute
Imi colorez obrajii cu carbuni
Si aripile rupte.
Ma trag de buze si zambesc frumos
De parca viata mea nu-mi apartine
Deodata timpul e mai pretios
Cand sunt doar eu cu mine.
NEBUNIA CONTINUA..
Raceala noptii ne cuprinde asternutul
noi suntem doi straini ce se cunosc treptat
din glezna pana-n gat, ti-ai imbatat sarutul
si-apoi mi te-am pierdut pe-o margine de pat.
Raceala noptii imi cuprinde fiecare gand
de fapt suntem iubitii ce s-au instrainat
in timpul asta lung, noi ne-am iubit pe rand.
de mult n-am impartit aceeasi margine de pat.
rasufla usurat si-am sa respir respir prin tine
trezeste-te gandind ca somnul tau m-a odihnit
ne cade orizontul pe frunte
si lumea ni se pare mai mica
Si vantul ne sufla in plete carunte
Caci timpul in ani ne ridica.
Si maine ce vine ne rupe de azi
Nu tine cont de nume, de varsta ,de rang
Ce te ridica ieri, azi te lasa sa cazi
caci viata-i un joc de bumerang.
ne trece iar trenul prin gara cu ganduri
le ia si le poarta, le-nvarte, le pierde
Am astazi o lume, maine am patru scanduri
si'n aschiile lor vad numai verde.
Un verde obsedant, bolnavicios si viu
ce-mi stramba fata trista, schitand un zambet fad
Eu vreau culori de vara, nu verde si-aramiu
DA! toamna e de vina, si frunzele ce cad.
Azi e ziua mamei mele. Prin urmare am insistat sa o fac sa planga putin , tinandu-ma de traditia ce am inceput-o acum vreo 10 ani si i-am pregatit langa cafea cateva versuri.
Trec anii mama, frunze-n vant,
pe-un cadru-autumnal,
Iar eu privirea iti descant,
si-ti fac iar piedestal.
Sunt trupul rupt din trupu-ti sfant,
si-am supt la sanul protector,
Caci n-am prins forma din pamant,
ci tu-mi esti creator.
La multi ani iti scriu si cant,
desi viata-i efemera, grea,
O singura fiinta ne-aduce pe pamant.
Sarut-mana, mama mea!
Da, si am reusit sa o fac intr-un final sa planga. De fericire macar. Poate-mi iarta supararile pe care i le-am cauzat, macar pana la urmatoarele versuri, de 8 martie :D
E-o mahala iubite ce-am trait
si-o amagire fara de final
un haos fara de sfarsit
cu ritm banal.
E o betie visul neimplinit
Un simplu doi desperecheat
Un iad ce cere-a fi sfintit
un sacru profanat.
Deconteaza-mi te rog iubirea
De pe bonurile mici de buzunar.
Am sa imi cumpar ieftin fericirea
Si-apoi dispar.
Ma internez o luna la nebuni
Si-am sa le cant si lor iubiri pierdute
Imi colorez obrajii cu carbuni
Si aripile rupte.
Ma trag de buze si zambesc frumos
De parca viata mea nu-mi apartine
Deodata timpul e mai pretios
Cand sunt doar eu cu mine.
