imi urla verdele adesea in privire
ca ma impovarez cu lanturi de nisip
si nu-ti mai curg prin vene in nestire
si vocea-mi se revolta sa nu tip.
Nici coastele nu-mi mai miros a tine
si-mi treci prin ganduri transparent si fad
esti obsedat de ploi, si-arunci cu toamna-n mine
ma umpli de-aramiu si frunze care cad.
E noaptea ochilor ce plang
doi ochi ce se inchid in noapte
e ploaia noptilor din ochi
si teama de singuratate.
E-un compromis al ochilor cu ploaia
Sa se descarce printr-un ultim nor
Si'n defularea lor sa stinga valvataia
Ce ne-ncalzea in noptile de-amor.
E noapte iar si maine va fi noapte
Si uite, ochii iarasi se inchid.
Imi ploua a singuratate in sufletu-mi placid.
Incerc de mult sa inteleg cum alege fiecare om felul in care iubeste. De ce doar in filme oamenii pot iubi peste puterile lor, iar in realitate nici nu inteleg puterea sacrificiului. Oamenii iubesc ciudat, majoritatea sunt egoisti, orgoliosi.
Si nu e bine! Nici orgoliul, nici egoismul nu imi incalzeste noaptea asternutul. Si nimic nu-mi incalzeste mai tare sufletul decat o dovada reala de dragoste.
Traim cu automatisme. Spunem "te iubesc" la fel ca "buna dimineata", spunem "s-a terminat" de parca o relatie ar fi un joc, si'l incheiem cand ne plictisim. De parca nici nu am mai tine minte cate lacrimi si bucurii am investit in relatia respectiva.
Femeile spun " toti barbatii sunt la fel". Si totusi fiecare barbat pe care il stiu imi repeta" eu nu sunt ca ceilalti". Si viceversa barbatii sustin acelasi lucru despre femei. Bineinteles , si ele-s unice, si nu fac parte din " toate". De ce zic eu ca regula e adevarata? pentru ca nimeni nu stie ce vrea. D-aia toti barbatii sunt la fel, si toate femeile seamana intre ele. Un barbat , la o anumita varsta, cauta femeia speciala, care sa fie diferita. Si cand o gaseste , nu lupta pentru ea, asteapta ca sacrificiul sa vina de partea ei, ca d'aia'i speciala. O femeie se uita la un film de dragoste, si vede personajul ideal, si plange ca-i frumoasa povestea de pe ecran, si cauta barbatul special. Nu exista. Si daca printr-o minune ar exista, barbatul romantic, intelegator, cu orgoliu limitat si lipsit de egoism, garantat in urmatoarele decenii va ajunge impaiat, sau in muzeu la categoria "lucruri rare".
Oamenii sunt ciudati. Niciodata nu stiu ce vor. Femeile bune sunt naive. Iar barbatii buni sunt rari. As concluziona ca de fapt, barbatii buni sunt un mit, dar as suna ca o feminista, si in majoritatea cazurilor, chiar sustin partea masculina, deoarece femeile sunt cam nebune, si crizate. Aici , sustin barbatii :))
