E noaptea ochilor ce plang
doi ochi ce se inchid in noapte
e ploaia noptilor din ochi
si teama de singuratate.
E-un compromis al ochilor cu ploaia
Sa se descarce printr-un ultim nor
Si'n defularea lor sa stinga valvataia
Ce ne-ncalzea in noptile de-amor.
E noapte iar si maine va fi noapte
Si uite, ochii iarasi se inchid.
Imi ploua a singuratate in sufletu-mi placid.
Traim intr-o societate care eticheteaza fantastic de usor. Prea usor. Privim in jurul nostru si interpretam gesturi, vorbe, fapte. Ne definim prin raportare la cel de langa noi, si pierdem esenta a ceea ce suntem de fapt.
Ar fi atat de usor sa ne definim prin ce simtim, s-avem curaj sa traim pentru noi fara sa gandim cum traiesc ceilalti, sau citand un prieten "sa ne dam voie". Sa ne dam voie sa facem orice, oricand. Sa ne dam voie tot. Ar fi ideal sa renuntam la principii, la carjele care ne stopeaza din evolutie. Sa fim liberi pentru noi, sa intelegem ca noi gestionam fericirea, nu ea pe noi.
Oamenii sunt surzi. N-aud fericirea. Pacat.
Mi-e indiferent ca ne despart 5 minute sau 5 ore. Daca nu esti langa mine, e acelasi lucru.
Mi-e indiferent ca e orgoliu sau
