Un doi trei

Traim intr-o societate care eticheteaza fantastic de usor. Prea usor. Privim in jurul nostru si interpretam gesturi, vorbe, fapte. Ne definim prin raportare la cel de langa noi, si pierdem esenta a ceea ce suntem de fapt.
Ar fi atat de usor sa ne definim prin ce simtim, s-avem curaj sa traim pentru noi fara sa gandim cum traiesc ceilalti, sau citand un prieten "sa ne dam voie". Sa ne dam voie sa facem orice, oricand. Sa ne dam voie tot. Ar fi ideal sa renuntam la principii, la carjele care ne stopeaza din evolutie. Sa fim liberi pentru noi, sa intelegem ca noi gestionam fericirea, nu ea pe noi.
Oamenii sunt surzi. N-aud fericirea. Pacat.

• 
• 
• 
• 
•