Un doi trei

Am in ultima vreme multe discutii "ghicitoare". Eu sunt o persoana sincera si directa. Dar am invatat sa umblu cu "manusi" de dragul de'a evita niste concluzii sau argumente dureroase.
De multa vreme, cam zilnic, imi iau doza de "trebuie sa lupti" prin diverse conversatii cu sora mea(Ralu).
Se ridica astfel, o serie de intrebari:
1. Cum sa lupti?
Cum poti, si totusi sa lupti corect, fara santaj sentimental sau alte tertipuri bazate pe empatie. Uneori lupti mult, si sincer. Atunci doare cel mai tare. Iti pui sufletul pe tava, si in loc sa'ti fie protejat cand e vulnerabil, se ia, se introduce la temperaturi ridicate, si cand e prajit binisor se ia cutit si furculita si se alimenteaza foamea de orgoliu.
2. Pentru ce sa lupti?
Pentru lucrurile in care crezi. Si nu, nu sunt de parere ca poti sa lupti pentru ceva si in momentul in care obtii lucrul respectiv, sa vezi ca nu e ceea ce ti'ai dorit. Reduci astfel situatia la un nivel superficial, in care idealul tau era un simplu moft. Si daca esti genul sa lupti mult, cu consecinte drastice pentru integritatea ta emotionala, pentru un moft, atunci viata ta e o suma de inchipuiri de idealuri. Sunt lucruri pentru care lupti o data in viata. Si stii asta, pentru ca sufletul nu minte. Daca e ideal tine de suflet, daca e moft tine de orgoliu. Asa ca hai, analiza!
3. Cu cine te lupti?
Hehe, am ajuns la punctul sensibil. Lupti cu lucrul in sine. Lupti cu persoana care detine lucrul respectiv. Presupunem ca lupti sa fii cu o persoana. Persoana respectiva da mereu semnale confuze, semnale imposibil de descifrat obiectiv. Atunci lupti cu persoana in sine. Lupti sa'ti demonstrezi punctul de vedere, si iti pui iar sufletul pe tava. Aici apar doua optiuni: persoana respectiva vede sinceritatea ta, o catalogheaza ca ideal si nu ca moft, si considera ca pentru simplul fapt ca ai facut din ea o lupta, poate sa'ti ofere ceea ce'ti doresti. Totul tine de'o teama interioara, in cazul asta, teama peste care se poate trece in momentul revelatiei ultime. A doua posibilitate e putin mai dureroasa. Nu toate povestile au happy'end. Ti se inmaneaza cu delicatete sufletul inapoi, in ideea ca nu e ceea ce necesita persoana respectiva. In cazul acesta, te gandesti ca Ideal cu forta nu se poate, te complaci, si intr'un final treci peste.

De fiecare data cand lupti, capeti rani. Cat timp iti pansezi iar si iar sufletul, doar pentru a'l pregati de o lupta noua, poate fi moft? Nu. E ideal.

Tu pentru ce lupti?

• 
• 
• 
• 
•