Orice lucru bun tine putin. Orice stare de liniste este la un moment dat zdruncinata.
Orice om dezamageste la un moment dat. Orice gest sincer este apreciat prea tarziu. Orice lucru, daca nu e facut cand trebuie, devine inutil. Orice speranta moare la un moment dat. Prea putine lucruri sunt facute sa dureze.
Am prea multe de zis, dar pentru prima oara nu-mi gasesc cuvintele sa explic ce-i in mintea mea. Poate e mai bine asa. E o premiera, si asta inca ma uimeste. Lucrurile faine sunt simple. Simplul nu poate fi scris sub forma de poveste. Mi-e diferit. Atat, scurt.
Ps la postul anterior. Nu puteam defula acolo ca era prea iesit din context. Desi mi'e bine(un bine impus),sunt usor suparata. Sau un pic mai mult suparata. Pe mine asa. Ca o tin sus si tare ca's puternica, si exista persoane care ma fac sa devin copil. Cuminte, naiv, dulce. Si in primul rand vulnerabil. Nu ma supara ca's om si am puncte sensibile, ma supara ca uneori nu stiu sa ma impun in fata mea.
Cred ca am avut prea mult timp liber zilele astea de mi'am permis sa ma gandesc si la lucruri personale. Rezolv eu si asta.
