glasuri imbolnavite de-atata praf, si-atata timp
zeci de minti innebunite de sperante ce mint.
doi ochi ce masoara o viata efemera
e'o lume bolnava de oameni ce spera.
Speranta'i bolnava de oameni ce'o vor
Vointa e rara intre vise ce mor.
si moartea'i usoara, murim zi de zi
viata'i un joc cu sfori, un step gresit, un Do - re -mi.
saruturi pe gene ce-alina oboseli de frunti
si buze fredonand simfonia pasilor marunti.
ganduri grele, reci, ce sting infierbantate minti.
bunici carunti.
partru pereti nebuni si-un sanatoriu-al vietii
ce amintesc blestemul ce l-au ghicit profetii
si-un trup impovarat de-atatea ierni ..si-atatea veri
batran de azi, copil de ieri.
mi-e-atat de dor, dar Doamne, cat de dor
de clipe de copil - copilul visator...
Eu cand sa mai visez cand altii ma strivesc?
Si unde sa visez cand toti in jur urasc?
Mi-e dor sa uit, sa iert, mi-e dor de mine-ieri
sa-mi amintesc cum e sa crezi, sa speri
mi-e dor de mine marti dar ma strivesc de joi
si tot ce timpul mi-a furat, vreau inapoi.
"Those were the days, my friend
We thought they'd never end
We'd sing and dance forever and a day
We'd live the life we'd choose
We'd fight and never lose"
Those were the days, oh yes, those were the days
