fuga de noi
cenusa zilelor de ieri
inunda gleznele uscate
cu mult prea multe primaveri
in care infloreau pacate.
potopul zilelor ce'mi cerni
mi-agita spaima din priviri
prin mult prea multe aspre ierni
in care au murit iubiri.
protest
Am camasa de forta in gand si in suflet
si sarma ghimpata ma'nfasoara pe coaste
iar corzile-mi vocale rasuna ca un tunet
si'ngenunchez din nou iubirii noastre.
Am pulbere pe gene si fracturi in privire
si ma declar atee cand tu-mi esti dumnezeu.
dar cand mai treci prin mine asa,ca in nestire..
mai sterge si praful din sufletul meu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
